OK Computer - Radiohead - 1997

Cu ocazia aniversării a 20 de ani de la apariția celebrului album Radiohead – “OK Computer”, 12 artiști vizuali au realizat câte o ilustrație reprezentativă pentru fiecare piesă de pe tracklist. Proiectul a fost inițiat de publicația online Pitchfork, iar în continuare puteți vedea cum au “tradus” în artă vizuală muzica formației britanice.

“OK Computer” a apărut în 1997 și rămâne unul dintre albumele de referință Radiohead datorită melanjului original de britpop, alternative și indie rock, dar în special a versurilor ce abordează probleme politice, consumerismul, izolarea emoțională și alienarea socială, într-un mod ce în urmă cu 20 de ani părea ieșit din comun, dar care este extrem de actual în secolul 21.

Tracklist “OK Computer” – Radiohead

1.

“Airbag” de Mario Hugo

Am vrut să creez ceva care să reprezinte atât viața, cât și moartea și care să transmită aproape aceeși stare ca The Scream al lui Munch. Are ceva pătrunzător – un pic enigmatic și întunecat – dar apoi portretul devine ușor inocent, ca o reflecție efigie și naivă. Vârtejul de praf de stele gravează atât mediul cât și fața, ca și cum cele două s-ar consuma una pe cealaltă.

2.

“Paranoid Android” de Erik Carter

În timp ce făceam cercetări privind piesa, am dat peste o poveste despre cum versurile au fost inspirate dintr-un incident pe care l-a văzut Thom Yorke într-un bar – cineva a vărsat băutură pe o femeie, iar aceasta a devenit violentă. “Privirea pe care am văzut-o în ochii acelei femei nu am mai întâlnit-o nicăieri”, a spus solistul. “Nu am putut să dorm în acea noapte din cauza asta. ” – Am încercat să îmi imaginez acea privire.  

3.

“Subterranean Homesick Alien” de Sally Thurer

Naratorul din piesă creionează viața pământeană ca pe ceva sintetic și călătoria în spațiu ca pe ceva iluminator, pentru că văzând Pământul de la distanță, capătă o altă perspectivă asupra anxietăților sale, astfel că, am vrut în ilustrația mea să pun accentul pe granița dintre spațiul manufacturat și cel metafizic. Trotuarul crăpat reprezintă lumea materială care se dăruiește adevărului spiritual, cerului. 

4.

“Exit Music (for a Film)” de Lala Abaddon

Pentru mine, “Exit Music (for a Film)” este cea mai tenebroasă piesă de pe “OK Computer”, dar are de asemenea, această dorință sufocantă și umedă, care tânjește în piesă. Această dihotomie este reprezentată în fluiditatea și distorsionarea compoziției mele, care împrăștie diviziunea subconștientă a unui peisaj suprarealist și a unui nud abstract și înclinat. 

5.

“Let Down” de Doug John Miller

Ca un comentariu la globalizare și singurătatea vieții modernei, “Let Down”, are un sentiment de spațialitate particular, astfel că am ales să explor orașele eterice, dar luminoase pe care le găsesc fascinante. Am ilustrat piesa prin lentilele unei “lobotomii arhitecturale”, un termen tematic inventat de arhitectul Rem Koolhaas. Am vrut să poți să privești o scenă pe care nu prea o poți atinge.

6.

“Karma Police” de Maren Karlson

Această lucrare prezintă ideea unei entități nemuritoare, puternice, omniscientă care ne bântuie pe toți, care vede fiecare pas greșit pe care îl facem în călătoria prin propriul labirint de erori și ignoranțe. În timp ce ne evoluâm încontinuu, nu suntem niciodată perfecți. Suntem mereu la doar 1 secundă de a fi prinși.

7.

“Fitter Happier” de Max Guther

“Îmbunătățiți-vă” este sloganul societății de azi, dar dacă nu ne permitem să ne odihnim și să facem greșeli, vom marca întotdeauna doar timpul.

8.

“Electioneering” de Camilo Medina

“Electioneering” mă face să mă gândesc la politicianul care se plimbă prin țară, spunându-le oamenilor ceea ce vor să audă – dar aceeași oameni vor fi și înșelați de acești indivizi care sunt mânați doar de lăcomie și de setea pentru putere. Este un sentiment care apare în special acum, aproape de casă.

9.

“Climbing Up the Walls” de Jesse Draxler

Idiomul “urcându-te pe pereți” înseamnă auto-agitația prin teama, anxietatea și stresul de a fi urmărit de proprii demoni. Monstrul și victima lui. Bântuirea ta, de către tine.

10.

“No Surprises” de Sonnenzimmer

“No Surprises” mi-a dat mereu senzația unui cântec de leagăn straniu pentru omul arhaic. Am dorit ca interpretarea noastră a piesei să surprindă sunetul luxuriant care pendulează între căldură și disperare – o aproape imposibilă balanță a dulcei tragedii.

11.

“Lucky” de Geriko (Hélène Jeudy & Antoine Caëcke)

Am interpretat piesa “Lucky” ca pe un avertisment din anii ’90, ca pe o premoniție a deceniilor ce vor veni. Prin refolosirea simbolurilor din piesă, am desenat rezultatul acestui vis: Este o ploaie de avioane. Victimele au ochii larg deschiși, supraviețuitorii sunt orbi.

12.

“The Tourist” de Wang & Söderström

Această piesă spune o poveste metaforică despre o călătorie ce nu își mai cunoaște scopul – obiectivul a dispărut adânc într-o căutare frenetică. Este despre faptul că mergi prea repede și pierzi cele mai importante părți. Încetinește și calea ți se va arăta.