Potrivit unei lucrări publicate de cercetătorii Daniela Eugenia Rosso (Universitatea din Barcelona), Francesco d’Errico și Alain Queffelec (Universitatea Bordeaux din Franța), Peștera Porc-Epic, aflată in proximitatea orașului Dire Dawa din Etiopia, a fost folosită timp de 4.500 de ani pentru a procesa și produce diferite varietăți de ocru. Argila de culoare galbenă, roșie sau brună era folosită ca pigment pentru a fabrica vopseaua cu același nume. În Mezolitic (epoca mijlocie a pietrei), ocru avea numeroase întrebuințări, fiind folosit inclusiv ca medicament, dar, așa cum precizează și autorii lucrării, există numeroase dovezi istorice care ne indică faptul că, în acea perioadă în Etiopia, ocrul era folosit masiv pentru picturile corporale, desenele din peșteri și alte opere de artă preistorică.

Bucăți de ocru din Peștera Porc-Epic

Modificări pe bucățile de ocru

Peștera Porc-Epic are o vechime de 43.000 – 42.000 de ani și a fost descoperită în anul 1929. Este un sit arheologic extrem de interesant, fiind un punct de atracție pentru cercetătorii din întreaga lume. Lucrarea lui Daniela Eugenia Rosso, Francesco d’Errico și Alain Queffelec a pornit de la descoperirea a peste 4.000 de bucăți de ocru, echivalentul a 40 de kilograme, cea mai mare colecție găsită până acum într-un sit preistoric din Africa de Est. Această cantitate imensă de ocru împreună cu vizbilele dovezi ce arată existența unor tipare de continuitate, reflectă un comportament coeziv al comunității. Oamenii din acea perioadă prelucrau și produceau vopsea ocru în diferite nuanțe, iar membrii comunității o foloseau cel mai mult în lucrări artistice. Acest proces a fost transmis din generație în generație, timp de 4.500 de ani. Astfel, Porc-Epic poate fi considerat cel mai vechi studio de artă din lume.

Tipuri de materii prime de ocru

Ocrul se găsește la numeroasele situri din epoca mijlociei a pietrei – mezolitic – și joacă un rol cheie în arheologia umană modernă timpurie. Aici analizăm cel mai mare ansamblu de ocru afltat în Africa de Est din perioada mezolitic, găsit în Peștera Porc-Epic, Etiopia. Ansamblul cuprinde 40 kg de ocru, identificate pe mai multe perioade de timp, pe parcursul a cel puțin 4.500 de ani. Caracterizarea vizuală a tipurilor de ocru, identificarea microscopică a unor urme de modificări, analiza morfologică și morfometrică a fragmentelor și a suprafețelor modificate, reproducerea experimentală a proceselor de măcinare, analiza texturilor de suprafață a fațetelor oculare arheologice și experimentale, granulometria cu laser a pulberii de ocru produsă experimental pe diferite pietre abrazive și realizate de femeile din Hamar și Ovahimba din Etiopia și respectiv Namibia au fost combinate pentru prima dată pentru a explora schimbările diacronice în tehnologia de prelucrare a ocrului. Rezultatele noastre identifică modele de continuitate în achiziționarea, tratarea și utilizarea ocrului, care reflectă atât utilizarea persistentă a acelorași resurse geologice, cât și utilizările similare ale rocilor bogate în fier de către locuitorii din acea zonă, în perioada mezolitic. Având în vedere cantitatea mare de ocru prelucrată la locul de muncă, această continuitate poate fi interpretată ca o expresie a unei adaptări culturale coezive, în mare parte împărtășită de toți membrii comunității și transmisă constant în timp. O schimbare treptată a tehnicilor și a metodelor de prelucrare preferate este interpretată ca reflectând deviația culturală în cadrul acestei practici. Dovezile pentru măcinarea ocrului pentru a produce cantități mici de pulbere pe parcursul secvenței sunt compatibile cu o utilizare în activități simbolice pentru cel puțin o parte a cantității de ocru din Peștera Porc-Epic.

Fragment tradus din “Patterns of change and continuity in ochre use during the late Middle Stone Age of the Horn of Africa: The Porc-Epic Cave record”, lucrare publicată pe PLOS - Autori: Daniela Eugenia Rosso (Universitatea din Barcelona) Francesco d'Errico și Alain Queffelec (Universitatea Bordeaux din Franța)