Bună seara dragii mei, este luni, este “Artă Prin Gaura Cheii”. Începând de acum, timp de două ore, o să ascultăm o sumedenie de povești interesante, așa cum v-ați obișnuit, din lumea artei. Sunt Steluța Roșca Stănescu și vă invit să petrecem împreună pe frecvența 107,3 Smart FM – Un radio cu emoție. Veți asculta povestea expoziției de pictură “A’TOPIA”, lucrări semnate de Ciprian Istrate.

Să fim creativi, să fim smart, să fim noi! 

“Orice obiect de artă scos dintr-o galerie și dus oriunde, rămâne obiect de artă, chiar dacă e călcat în picioare de porci” - INTERVIU cu Ciprian Istrate și Iulia Gorneanu - ARTĂ PRIN GAURA CHEII cu Steluța Roșca Stănescu

by STELUȚA ROȘCA STĂNESCU | ARTĂ PRIN GAURA CHEII, la SMART FM

SRS: Invitatul din această seară este pictorul Ciprian Istrate pe care înainte să-l provoc să ne povestească despre expoziția de pictură “A’TOPIA”, care și ea la rândul ei urmează să fie vernisată săptămâna aceasta, am să trec un pic prin biografie, să zicem. Așa că, Ciprian Istrate, te-ai născut în Piatra Neamț și ai terminat Facultatea de Teologie “Dumitru Stăniloae” din Iași, secția pictură bisericească. Pictură bisericească ai făcut și după facultate?

Ciprian Istrate: Nu, am început cu pictură bisericească înainte de a face facultatea.

SRS: Ai început înainte de a face facultatea? Păi cum ai ajuns la pictură bisericească înainte de a face facultatea de teologie?

Ciprian Istrate: Am început în ’92, am intrat într-o echipă de pictori de biserici. Am fost acceptat. Am continuat după aceea cu o altă echipă, am dat examen și am intrat la cei mai buni pictori bisericești, frații Moroșan din Suceava, și m-am tot luptat cu schelele, am tot lucrat, am cunoscut tehnica frescă – e una dintre cele mai grele tehnici și cea mai veche, una dintre cele mai vechi. Cum spunea și Iulia, cea mai bărbătească dintre picturi, dintre tehnicile de pictură – într-o mână stai cu mistria, într-o mână cu pensula… și aici nu poți greși. Dacă greșești, trebuie să dai jos, pui din nou fresca, nu mai poți retușa. De aceea îți trebuie o precizie, trebuie să ai desen, trebuie să ai viteză de lucru, și după un timp, trebuie să-ți creezi propria manieră de lucru.

SRS: Și cum desenai atunci când ai hotărât să mergi către pictură bisericească? De unde această pasiune pentru pictură? Probabil că vine de undeva din copilărie? Unde ai avut declicul?

Ciprian Istrate: Eu nu am făcut liceul de artă, nu am avut nici o tangență… în ’92 m-am apucat de pictură, făceam caricaturi, făceam tot felul de… mă jucam. Dar, intrând în jocul acesta, am lucrat cu primul pictor pe care l-am cunoscut și am lucrat cu el. Era un pictor care își făcea “pauze”. “Pauzele” erau o hârtie… deci, el o desena în cafas (în biserică există balconul acela… cafas se numește). Își punea un aparat și proiecta, iar nouă ne dădea și “pauzam”: – Asta este maniera, asta este tehnica… După care, se face un motan (așa se numește), un ciorap încărcat cu cărbune, și tot tasezi pe hârtia aia pe care o pui pe perete, și rămâne imprimat desenul, după care vii și desenezi. Ajungând la frații Moroșanu, care… era o poveste: desenau cu ambele mâini, am zis: – Nene, trebuie să ajung și eu ca ei. În sfârșit, am văzut exact cum se face. Cu timpul, am ajuns să fac exact așa.

SRS: Și, desenezi acum cu ambele mâini?

Ciprian Istrate: Da. Desenam în biserici cu ambele mâini.

SRS: Și la șevalet?

Ciprian Istrate: La șevalet e mai greu (râd împreună).

SRS: Bun. De ce nu te-ai dus la facultatea de arte și te-ai dus la facultatea de teologie? 

Ciprian Istrate: E o poveste și aici. Am devenit cunoscut cu de acum Preafericitul Daniel. Și el tot mă îndemna să fac teologia, să fac teologia… până la urmă am dat la această facultate, dar am făcut-o cu ochii largi deschiși. Și, aici, au avut loc o mulțime de transformări în mine. Răspunsuri la întrebări… pentru că, o provocare pentru această facultate era că toată lumea vorbea de canonul bisericesc, dacă respect canonul, dacă… (SRS: în desen, în primul rând) …din desen în scenele pe care le pictez. Vă spun drept, n-am găsit așa ceva studiind dogmatica… și în facultatea de teologie. Mi-am dat seama că, mai toți pictorii de biserici sunt tributari picturilor rusești și celor grecești. Noi suntem români. Și atunci mi-am creat propriul meu stil studiind pictura veche românească (SRS: propriul stil de pictură bisericească.). Exact. Și n-am găsit nici un canon. Mi-am dat seama că pot fi eu… îmi căutam o libertate de a mă exprima în pictura bisericească, și pot fi eu dacă renunț la acele canoane. Există un plan iconografic în biserică, dar ai libertatea de a-ți crea tu personajele. Pe urmă, în Ierminie, care e un fel de biblie a pictorului, îți explică scena, și-am ajuns să nu mă mai inspir după nici o altă lucrare a altui mare pictor, citeam scena, și în funcție de perete, îmi cream propriile mele personaje. Nicio biserică pictată nu seamănă cu alta din trecut. Și cromatic schimbam. Dacă lucram într-o zonă de munte băgam mai mult verde, dacă lucram într-o zonă de câmpie băgăm mai mult ocru și albastru… și tot așa m-am tot jucat, până când iar nu mă mai simțeam liber. Și am trecut la pictură de șevalet, iar aici, amintirea picturii bisericești, rămân doar pânzele mari, pe care acum le fac.

SRS: Câte biserici ai pictat?

Ciprian Istrate: Oh… am lucrat la multe, dar la vreo 16 știu că m-am implicat și emoțional, și afectiv, și în toate felurile…

SRS: Adică, 16… ai făcut pictură multă, majoră… la 16 biserici, au fost lucrări majore. 

Ciprian Istrate: La 16… da. Aveam echipa mea cu care lucram.

SRS: Deci, erai coordonatorul de echipă. Unde sunt aceste biserici? Măcar o parte, dacă vrem să le vizităm, să le vedem?

Ciprian Istrate: Majoritatea sunt în Moldova: Suceava, Neamț, Iași…

SRS: Vorbim cu pictorul Ciprian Istrate, am ajuns în faza în care părăsești pictura bisericească și treci la pictura de șevalet. De ce acest pas? Ce s-a întâmplat? După atâtea biserici, după atâta muncă în pictura bisericească… 

Ciprian Istrate: Sincer, am și obosit. Dar, povestea începe mai demult, când am dat licența, am propus o temă, am și făcut pictura… Adam înainte de apariția Evei. Profesorul a spus:

– Nu știu dacă o să treci tu cu tema asta. Ce vrei să faci?

– Adam, în istoria artei din câte știu eu, nu a mai apărut sau apare cu Eva… înainte de a fi scoasă Eva din trup, de a intra în dualitate, nu a mai făcut-o nimeni.

Și atunci am venit cu propunerea, am pictat în același stil de icoană, gen bizantin, tehnică bizantină, și l-am pictat pe Adam androgin (asta nu e nou, nu avea rost sexul dacă nu exista femninul). Și atunci l-am creat androgin și cu patru fețe umane. E ca și cum ar întoarce capul, s-ar vedea patru fețe, reprezentând cele patru rase umane. Și arătam echilibrul din punct de vedere masculin-feminin, și că nici o rasă nu este superioară altei rase. Dar, explicam acolo că fiecare rasă are o religie dominantă, și nici o relgie nu este superioară altei religii. Oh, și aștia mi-au (SRS: Nasol moment… iertați-mi expresia [râd împreună]). Și, am găsit un profesor care a zis: – Băi, este extraordinară tema, dar nu o putem susține pentru că este la limita ereziei. Și, nu am putut susține într-adevăr tema, ei mi-au spus că nu pot lua notă de trecere, sau dacă voi lua, voi lua o notă mică. Pe mine nu nota mă interesa, mă interesa tema în sine. În acel an am pierdut licența, în al doilea an, am propus o altă temă, o paralela între Iisus… între Socrate și Iisus, și la fel, n-am putut să o susțin. Până la urmă, am făcut o lucrare cu o icoană mare, foarte mare, pictată pe toate părțile (SRS: o paralelă între Socrate și Iisus). Da (SRS: Sunt curioasă.) Va fi o următoare lucrare, dar de data aceasta conceptuală (râd împreună)(SRS: Și nu vrei să ne-o dezvăluie încă…). Probabil, în următorul proiect, în următoarea expoziție (SRS: Okay [râzând]). Și, am luat până la urmă licența cu 10, dar treptat, treptat, am să vă spun sincer, am și obosit de schelă, condițiile nu sunt ușoare, dar cochetam cam de zece ani să mă pot rupe, să ma pot… pentru că ai o anumită linie în desen și în pictură când pictezi biserici, de care greu scapi când vrei să treci la pictura de șevalet. Și într-adevăr greu am scăpat, unii spun că nici acum, dar nu mi-e… eu mă împac bine, chiar dacă mai există, mă impac bine cu ea (SRS: face parte din tine). În fond, asta și contează într-o pictură, să te poți exprima… eu nu țin cont de toate… cum să explic eu, de tot felul de păreri ale celorlalți atunci când lucrez la șevalet – de pastă, cum așez pasta, cum… pe mine produsul final și interacțiunea privitorului cu tabloul contează cel mai mult. Despre… (SRS: Despre cum ai trecut la pictura de șevalet, de ce pictură de șevalet?). De 10 ani tot cochetez… și-am avut o primă expoziție într-o galerie din Piatra Neamț, am mai avut personale și de grup, am tot participat, dar cea mai importantă expoziție de până acum, să spun, a fost “ISTOPIA”.

SRS: Revenim imediat la subiectul “ISTOPIA”.

“Istopia este cuvânt inventat de la Istrate și utopie, de la felul meu de a privi viața”

SRS: Ciprian Istrate, înainte sa ne povestești despre parcursul tău în pictura de șevalet, în pictura conceptuala așa cum tu o numești, vreau să te mai întreb, însă, dacă ai renunțat complet la pictura bisericească sau mergi cu ele în paralel.

Ciprian Istrate: Am renunțat.

SRS: Ai renunțat complet.

Ciprian Istrate: Am renunțat complet, doar o parte, pentru că iubesc foarte mult tehnica asta frescă. Fac fragmente de frescă în atelier, le înrămez cu sfinți, cu filosofi, tot felul de personaje… și filosofii se pictează pe biserici, pe pereți. Doar atât, amintirea asta, că fac frescă în atelier. Dar în rest, v-am spus… și sănătatea… mi-a afectat mult sănătatea statul pe schelă… și-n frig și-n umezeală. Și acum am trecut pe această…

SRS: Și vinzi aceste fresce vândute în atelier?

Ciprian Istrate: Pe o parte din ele, da.

SRS: Deci, există clienți pentru așa ceva…

Ciprian Istrate: Sigur că da, e cumva o invenție a mea, de a aduce o bucată de perete de biserică în casa omului.

SRS: Extraordinar, e o idee foarte interesantă. Bun. Să trecem acum la parcursul tău pe care l-ai avut de când ai trecut la pictura de șevalet. Cum a decurs el, ce-ai făcut?

Ciprian Istrate: M-am închis vreo trei ani în atelier și am început să lucrez. Am lucrat, am tot lucrat… deși, toată munca asta s-a materializat prin  “ISTOPIA”. Istopia este prin cuvânt inventat de la Istrate și utopie, de la felul meu de a privi viața. Mi-am dat seama că, cel mai mult contează pentru un om într-o întâmplare, ce alege el să vadă. Asta a fost provocarea mea pentru privitori. Am făcut o expoziție într-o fermă de porci la Bașta, 60 km de Piatra Neamț, o zonă oarecum, așa, uitată de lume. Greu a fost să intrăm în ferma de porci, pentru că, conform normelor europene, trebuie să intri în costum de unică folosință, și în niciun caz nu puteam face expoziții chiar acolo. Și atunci am făcut o filmare, în care agăț un tablou într-un staul de porci în așa fel încât ei să ajungă la el, încep să muște din el, îl dau jos, îl calcă în picioare și-l rup. L-am salvat și… acest tablou poate fi văzut joi la Galateca (SRS: așa salvat, din gurile porcilor) …exact. El va face baza unui alt proiect… dacă Marcel Duchamp a spus în ’29 că arta a murit și a dus acel pișoar într-o galerie și l-a denumit fântâna, după ani de zile am avut curajul să spun că orice obiect de artă scos dintr-o galerie și dus oriunde, rămâne obiect de artă, chiar dacă e călcat în picioare de porci.

SRS: Frumos, ai întors puțin cuvintele și conceptul.

Ciprian Istrate: Arta nu a murit… (râd împreună). Avem și noi dreptul la artă.

SRS: Dragii mei, dacă sunteți curioși să vedeți acest filmuleț în care porcii mușcă și calcă în picioare lucrarea semnată de pictorul Ciprian Istrate, am postat acum pe pagina de Facebook – “Arta prin gaura cheii”, unde puteți vedea filmulețul intitulat “ISTOPIA”.

VIDEO “ISTOPIA” – CIPRIAN ISTRATE – “Orice obiect de artă scos dintr-o galerie și dus oriunde, rămâne obiect de artă, chiar dacă e călcat în picioare de porci”

SRS: Ciprian Istrate, uitându-ne la filmulețul tău acum, în timp ce pe Smart FM 107,3 – Radio cu emoție ascultam muzica bună pusa de către Cătălin Roșioru, a venit o întrebare firească de aici din studio: – Dom’le, ai uns cu ceva lucrarea aceea pe care ai aruncat-o la porci (râde)? Erau disperați săracii… nu mâncaseră, ce-au făcut (râd împreună)?

Ciprian Istrate: Nu… ei sunt hrăniți chiar foarte bine. Am să vă spun o treabă pe care nu o știam. Au un cip în ureche și mănâncă doar porția lor. Dacă ei se duc la troaca aia a lor și încearcă să mai mănânce, să dea cu botul să mai mănânce, nu le mai cad grăunțe sau acea hrană. Toți mănânca la fel, să crească aceiași generație (SRS: să aibă aceleași dimensiuni) …exact, toți mănâncă identic, și de asta toți seamănă acolo între ei dacă vă uitați. Nu…ei sunt foate curioși și am înțeles după aceea că sunt foarte inteligenți, sunt folosiți în diferite… miros să caute urme, sunt mai sensibili decât câinii la mirosuri… (SRS: Oricum, la trufe sunt foarte buni.) …sau la trufe, da, mai greu de scos trufa din gură (SRS: Adevărat. De aceea au început să dreseze câini pentru chestia asta.). Exact, da! – (râd împreună). De aceea, vă spun că nu a fost nevoie să-l ungem, chiar mi-am pus problema… erau atât de curioși, avea și miros de culori, vă dați seama… nu ar fi trebuit să-i incite cu nimic… m-au ajutat să filmez.

SRS: Te-a ajutat să filmezi… dar, ați pătruns până la urmă în fermă? Ai fost singur sau ai putut să mergi și cu oamenii pe care îi invitasei pentru această… câți oameni erau, cum erați?

Ciprian Istrate: După această filmare, la două zile am făcut expoziția într-un FNC – fabrica de nutrețuri pentru porci. Am intrat și am ocupat un etaj întreg, mi-a plăcut tot felul de țevi care erau pe acolo, toată structura din acea zonă. Și am panotat expoziția pe un etaj întreg care avea și balcoane, puteai să vezi în jos…o întreagă aventură. Dar am fost și am făcut în așa fel încât să nu se întâmple accidente. Au fost peste 100 de oameni la această expoziție. Am pus la dispoziție două microbuze și nu a fost de ajuns. Când am văzut câtă lume a venit… și s-au rătăcit. Nu era destul de ușor de ajuns la ferma aceasta. Am avut și un “dress code”, lumea să fie cât mai elegant îmbrăcată și cu cizme de cauciuc.

SRS: Simpatic, normal, doar eram la ferma de porci (râde). Spune-mi, te rog, după acest proiect “ISTOPIA”, ce a urmat?

 “A’TOPIA” –  fără de loc… “Cu adevărat ești liber atunci când nu aparții nici unui loc”

Ciprian Istrate: Urmează… (SRS: urmează) …”A’TOPIA”.

SRS: De ce ”A’TOPIA”, după “ISTOPIA” (râde)?

Ciprian Istrate: Râzi… dacă aceea era o lume în care îi provocam, acum vin și semnalizez, cumva, topos – loc, atopie – fără de loc. Cu adevărat ești liber atunci când nu aparții nici unui loc. Când reușești să te detașezi de absolut orice. Acest proiect nu ar fi avut loc dacă nu era Iulia Gorneanu, să ne întâlnim acum doi ani, împreună cu Andreea de la Galateca…

Iulia Gorneanu: Păi, de atunci îl urmăresc pe Ciprian Istrate, de acum doi ani (SRS: De la “ISTOPIA”?) …de la “ISTOPIA”, da.

Ciprian Istrate: Și acum este un alt fel de provocare… îi aștept pe cei care vor să ajungă la vernisaj, pe data de 13 iulie, joi…

Iulia Gorneanu: Da, da… joi, joi.

SRS: Joi, 13 iulie…

Iulia Gorneanu: Așadar marți, trei ceasuri bune cu Simina Filat la Galateca, iar joi 13, alte trei ceasuri bune, cu Ciprian Istrate tot la Galateca.

SRS: Deci, atunci va avea loc vernisajul. Și expoziția cât timp va ține?

Ciprian Istrate: Aici Iulia ne poate spune.

Iulia Gorneanu: Da, două luni, până pe 3 septembrie…

Ciprian Istrate: Asta pentru că e vacanță și mulți sunt plecați, sunt foarte mulți turiști care ajung…

Iulia Gorneanu: Nu din cauză… pentru că este o expoziție importantă care se vrea vizitată. Sigur că da, pe timp de vară sunt mulți oameni în vacanță, bucureștenii sunt în vacanță, în schimb este un flux impresionant de turiști, sunt foarte mulți străini care intră în spațiul Galateca. Ne-am gândit că așa e bine…

SRS: Iulia Gorneanu, revin imediat la tine, pentru că ești curatorul acestei expoziții și vreau să aud și punctul tău de vedere despre “A’TOPIA”.

Ciprian Istrate, nu vrei să ne dezvălui sau… trag de tine un pic mai mult sa ne spui, totuși, cu “A’TOPIA”, să ne dai niște elemente? Ai spus că în “A’TOPIA” o să vedem și acea lucrare distrusă de porci. Uite, ne-ai dat-, un punct, o cheie… ne-ai dat o cheie (râde).

Expoziția “A’TOPIA” – Ciprian Istrate – Galeria Galateca – credit foto: Ilina Schileru 

Ciprian Istrate: Cel mai bine v-aștept acolo, pentru că, dacă ar fi să explic acum lucrările, ideea mea, nu aș face decât sa ghidez, oarecum, oamenii, și nu i-aș lăsa sa să simtă ei…

SRS: Și e important ca oamenii să simtă ceea ce ai lucrat.

Ciprian Istrate: Important e să țină cont de titlu, “A’TOPIA” –  fără de loc.

SRS: Ce proiecte ai pentru viitor?

Ciprian Istrate: Tot cu Iulia, anul viitor sau anul acesta…

Iulia Gorneanu: Da, ne-am gândit la România Centenară intens în ultima vreme, împreună cu fondatoarea Galeriei Galateca, doamna Andreea Sandu, și cu siguranță, artiștii din portofoliul Galeteca, o parte, vor fi implicați în proiecte anul viitor pe tema Centenarului. Ne-am gândit la Ciprian Istrate și mai ales la tehnica lui în frescă.

SRS: Interesant, rămâne să discutăm. Revin acum la tine, Iulia Gorneanu, și te rog să povestești tu, pentru că văd că Ciprian Istrate este extrem de zgârcit cu vorba în ceea ce privește expoziția personală intitulata “A’TOPIA”. Așa că, încerc să scot totul de la tine în câteva cuvinte. Câteva… măcar mai mult, așa…

Iulia Gorneanu: Măi… ce pot să spun… despre expoziție e cumva straniu să vorbesc acum la radio, la Smart FM, și vă mulțumesc din suflet că ne-ați găzduită încă o dată. Ne-a fost extrem de greu la capitolul selecții de lucrări, pentru că Ciprian abordează sprafețele mari de pânză. Brusc, spațiul Galateca, un spațiu extrem de generos expozițional mi s-a părut mic. Mi-a fost extrem de greu să aleg 6 lucrări.

SRS: Ce dimensiuni au lucrările?

Iulia Gorneanu: 1,60 m/ 2 metri… și sunt lucrări mari, sunt șase lucrări foarte mari și trei lucrări despre care nu vreau să povestesc nimic (SRS: surpriză [râde]) …te aștept să ne vedem la Galateca. Vom avea și o mică instalația ce va cuprinde fix filmulețul și lucrarea mirosită și devorată de porci. Cam atât!

Galerie foto – Expoziția “A’TOPIA” – Ciprian Istrate – Galeria Galateca

credit foto: Ilina Schileru 

Punem punct aici acestei ediții “Artă Prin Gaura Cheii”, nu înainte, însă, de a vă reaminti ca de obicei, că înregistrarea aceste emisiuni o puteți găsi începând de mâine pe site-ul smartfm.ro, secțiunea Podcast. Să nu uitați, dacă aveți nevoie să vă completați programul de seară cu diverse activități culturale, de divertisment chiar poate pentru unii dintre voi, că nu este obligatoriu sa înțelegeți neapărat ce vedeți, important e să începeți să mergeți să vedeți, pentru că sunt foarte multe lucruri intersante care vă vor da idei. O mare parte dintre aceste evenimente ale artei vizuale bucureștene, le regăsiți în secțiunea CalendART, pe site-ul artapringauracheii.ro. Sunt Steluța Roșca Stănescu, vă urez o noapte minunată și o săptămână cu multe idei bune.

Pentru activități artistice din București vă invităm să consultați CalendART-ul.

Vezi CalendART