Mișcarea DADA a început oficial, în luna februarie, în urmă cu 100 de ani, în 1916, în timpul Primului Război Mondial. Puterile aflate în conflict mobilizează în totalitate populația. Au murit deja milioane de militari și civili. Unii pe front, alții din cauza epidemiilor, genocidului sau foametei.

Agricultura este grav afectată. Producția s-a prăbușit. Oamenii suferă de foame. Le-au fost distruse locuințele. Din lipsa de mâncare și de igienă, imunitatea scade și apar epidemiile. Una dintre cele mai grave, Gripa Spaniolă infectează sute de milioane de oameni rezultând peste 100 de milioane de morți pe toate continentele, aproximativ 4% din populația planetei dispare.

După declanșarea războiului, mecanismele de comunicare sunt capturate de către sistemele de propagandă. Sunt limitate libertățile civile. Este suspendată activitatea politică. Este aplicată cenzura. Presa vremii aclama entuziasmul oamenilor de a merge la război, dar aceștia o făceau doar pentru că erau forțați de instituțiile de stat.

Începe să se manifeste o rezistență împotriva serviciului militar obligatoriu. Deși cetățenii care refuză să înceapă serviciul militar sunt dați în judecată de către stat, mulți dintre ei refuză totuși să ucidă, din motive de conștiință.

Socialiștii europeni încearcă să protesteze împotriva războiului, fără succes însă. Optimiștii clădesc cu entuziasm ideea războiului de scurtă durată. Se conturează o opoziție între sistemul cultural germano-austriac și cel anglo-francez. Și, totuși, oamenii de cultură încep să privească războiul ca pe un fel de mobilizare intelectuală, ca pe o ieșire din apatie. Unii dintre intelectuali, refugiați politici, revoltați împotriva absurdității acestui conflict mondial își caută refugiul într-un loc neutru, în care ideiile lor să poată exprima liber nevoia de reconstrucție.

Și iată-i! În Zurich! Măcinați de furie! Clocotind de revolta față de ceea ce credeau ei că a cauzat razboiul. Clocotind de cinism față de încrederea exagerată în rațiune, în logică, în regulile și normele create de burghezie și clasa conducătoare a momentului.

Hugo Ball

Hugo Ball, tânăr scriitor german, refuză să facă serviciul militar în Germania și fuge în capitala Elveției neutre. Pentru că știe să cânte foarte bine la pian, deschide un club artistic pentru a asigura un spațiu creativ.

“Oamenilor cu minți independente, dincolo de război și naționalism, un spațiu pentru oameni care vor să trăiască pentru idealuri”, spunea Hugo Ball.

Clubul este botezat “Cabaret Voltaire” (după scriitorul satiric iluminist, idol al revoluționarilor francezi) și amenință să devină concurență directă a lui Vladimir Lenin, care, întâmplător, locuia pe aceeași stradă și intenționa să deschidă și el un astfel de club.
În același timp, în România, un tanar evreu născut la Moinești, pe nume Samuel Rosenstock, începe să publice poezii și eseuri sub pseudonimul de Tristan Tzara. De ce Tristan Tzara? Unii spun că de la “trist în țara mea”, alții de la “tară tristă”. Un tânăr sensibil și… furios la rândul său pe îngrozitorul carnagiu al Primului Război Mondial. Refuză înrolarea în armată, refuză ideea de a omorî alți oameni, și ia și el drumul Elveției neutre.

Tristan Tzara de Picabia – Muzeul de Artă de la Strasbourg © France 3 : Culturebox

Astfel, cei doi fondatori DADA, Hugo Ball și Tristan Tzara, se întâlnesc în Zurich, la Cabaret Voltaire, în timpul unui “happening”. Un Hugo Ball tăcut și subversiv și un Tristan Tzara orator talentat, gălăgios și nihilist, conform principiului “apusele se atrag”, ajung foarte buni prieteni. Împreună hotărăsc să creeze o mișcare anarhică, anti-orice. Și cel mai important “anti” l-au rezervat pentru artă. Anti-artă!

Deși cei doi promovau anarhismul, au lansat mișcarea DADA ajutându-se de toate regulile artistice și de comunicare cunoascute la acea dată. Cei doi știau foarte bine să joace regulamentar. Așadar, în februarie 1916, Hugo Ball și Tristan Tzara lansează public, printr-un manifest, mișcarea DADA. O mișcare artistică anarhică care a dat startul suprarealismului, a influențat pop-art-ul, a inspirat mișcarea punk și, cel mai important, a creat fundamentul artei conceptuale.

Tristan Tzara, însă, păstrează în manifest ideile filosofiei absurdului.

Dada este o nouă tendință în artă. Îți dai seama de asta din faptul că până acum nimeni nu știa despre ea, iar de mâine toată lumea din Zurich va vorbi despre ea. Dada vine din dicționar. Este îngrozitor de simplu. În franceză înseamnă “căluț de jucărie”. În germană înseamnă “la revedere”. În română “da, da, așa e…”. DADA este un cuvant internațional. Cum se ajunge la fericirea eterna? Spunând DADA. Cum devii celebru? Spunând DADA, până înnebunești și îți pierzi cunoștința. Cum se poate scăpa de jurnalism, viermi, tot ce este drăguț și corect, limitat, moralist, europenizat, fără vlagă? Spunând DADA. 

Hugo Ball

Extras din manifestul original scris de Tristan Tzara:

Pentru a face o poezie dadaistă

Luați un ziar.

Luați o pereche de foarfeci.

Alegeți din ziar un articol care să aiba lungimea pe care vreți să o dați poeziei voastre.

Decupați articolul.

Tăiați cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol și puneți toate aceste articole într-un săculeț.

Agitați-l încetișor.

Scoateți cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veți extrage.

Copiați-le cuviincios. Poezia vă va semăna.

Și iată-vă un scriitor infinit de original și înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deși, se înțelege, neînțeleasă de oamenii vulgari.