Steluța Roșca Stănescu: Așa cum vă spuneam la începutul acestei emisiuni, în cea de-a doua parte – “Artă prin gaura cheii”, vom vorbi despre o controversă a momentului, o controversă în care este prinsă creatoarea Tory Burch, creatoare de origine americană, care a luat pur și simplu un model de suman românesc aflat în Metropolitan Museum of Art din New York și l-a reprodus în colecție din 2018. Pentru această controversă am adus-o în studioul Smart FM, pe Andreea Diana Tănăsescu căreia îi și spun: 

– Bună seara, bine ai vine Andreea în studioul Smart!

Andreea Diana Tănăsescu: Bună seara, bine v-am regăsit!

Despre hashtag-ul #GIVECREDIT și controversa Tory Burch - INTERVIU cu Andreea Diana Tănăsescu

by STELUȚA ROȘCA STĂNESCU | ARTĂ PRIN GAURA CHEII, la SMART FM

SRS: Andreea Diana Tănăsescu, prin “La Blouse Roumaine”, este cea care luptă pentru a apăra motivele tradiționale românești, pentru a fi recunoscute ca fiind românești și nu-i lasă deloc, nu-i slăbește pe niciun creator din această lume să nu specifice: – Da, avem în această colecție motive românești, nu africane și nu altceva. Explică-mi de fapt… acest hashtag, care mie-mi place foarte tare… și-mi place tenacitatea cu care te lupți și povestea ta absolut fabuloasă, comunitatea “La Blouse Roumaine”.

Ce înseamnă acest hashtag, #GIVECREDIT?

Andreea Diana Tănăsescu: Da. Vreau să spun mai întâi că, nu sunt doar eu, sunt 170.000 de oameni acolo. Eu, dau tonul.

Ce înseamnă #GIVECREDIT? #GIVECREDIT este un hashtag care este folosit de social media pe Facebook, pe Instagram, ori de câte ori se omite sursa …nu știu… a unei fotografii, a unui film… și așa mai departe. Dar iată că, acum o săptămână, pe hashtag-ul #GIVECREDITRomania a fost trending… așa se spune, când un subiect acaparează un hashtag, el este trending. Și asta s-a întâmplat, da, din cauza poveștii cu Tory Burch, care a preluat, a copiat… pentru că noi am spus inițial că s-a inspirat. E evident că este o copie, aproape unu la unu cu mici modificări, a unei haine românești din colecția Muzeului Metropolitan din New York. Este o haină din Gorj, cusută în tehnicile atelierelor de la Tismana, cu motive din zona Gorj promovată de Regina Maria a României. Cred că ai văzut fotografii cu copiii Reginei, cu prințesele, toate îmbrăcate în aceste haine absolut superbe (SRS: cu aceste motive) …da, exact, cu aceste motive care se întâlnesc în tot spațiul balcanic. Dar, bineînțeles că, în fiecare localitate, regiune, zonă, ele au o estetică proprie… și nu!? Sunt ca limba. Toți avem alfabet latin, dar felul în care combinăm literele!? Da, eu am văzut inițial pe Instagram, povestea, deși, pe Tory Burch am mai postat-o pe pagina “La Blouse Roumaine” cu ani în urmă, pentru că ea a preluat inclusiv modele de ii, modele din patrimoniul nostru, dar nu atât de evident, stilizate. De această dată, povestea a sărit în ochi Alinei Isacovici de la IIANA, pentru că ea a reconstituit aceasta haină acum trei ani cu Arta casnică – Tismana. De ce? Pentru că noi o pusesem în 2012. Cred că, prima dată, a fost postată în 2012, când noi încercam să arătăm comunității noastre proaspăt înființate, care e valoarea hainelor românești; unde sunt expuse ele în lume; ce creatori s-au inspirat din ele. Și de atunci, a devenit virală fotografia. Ioana și-a luat promisiunea să o reconstituie, a reușit după multă încercări, pentru că nu a fost ușor (SRS: vorbim de acest suman aflat sub titulatură românească in Metropolitan Museum of Art) …da, donata de Christine Valmy în 1981.

SRS: Deci, voi ați luat-o, ați băgat-o in social media și ați spus: – Uitați! Ce valoare minunată a artei tradiționale românești se află la Metropolitan Museum of Art, IIANA a hotărât că e bine să o reproducă și s-o facă scara 1:1 în colecțiile ei și de aici a plecat toată povestea. Deci, voi o știați foarte bine.

Andreea Diana Tănăsescu: Da, foarte bine și o știu de la comunitate. Deci, era o fotografie foarte vizualizată, a sărit în ochi.

Da, eu am primit atenționarea pe Instagram cu hashtag-ul #lablouseroumaine (uite ce se întâmplă). Eram ocupată în acea zi și m-am uitat așa fugitiv. Sâmbătă dimineață, cu agenda în mână, mă gândeam ce-am uitat din ziua precdentă… și am văzut hashtag-ul: – Trebuie să rezolvăm problema asta. La 8:30 am postat scrisoarea, e o scrisoare simplă, cred că delicată, în care i-am cerut creatoarei de modă americane să crediteze originea hainei și să vină, să recunoască artizanii din România (SRS: mai ales că spusese că este de inspirație africană, în niciun caz de inspirație românească). Da, ea a inclus-o, să spun, într-o temă a colecției inspirată de o regină africană, de o prințesă africană și de Jackie Kennedy. Deci, la tema etno ea a afișat doar Africa ca și cultură. Ea, oricum, se inspiră din toate culturile, dar își alege, nu!? …în funcție de cifre. Până la urmă, alegem anumite teme pentru că se vând…nu? …și alegem anumite modele, pentru că se vând și plac; un mix, o combinație. Am postat-o la opt jumate și seara deja era virală în România. Duminică seara, absolut toată comunitatea era pe pagina Tory Burch, unde erau și declinările acestei haine, pentru că nu era vorba doar de haina copiată 1:1, ci de alte patru produse: o rochie, o geantă, un pantof și o pe pereche pe pantaloni, toate cu motive din haina de la Metropolitan. Eu am fost absolut uimită de comentarii. Multe in comentarii erau lecții de PR, erau lecții de bună creștere, erau lecții de cultură, de istorie. Sunt foarte foarte mândră de comunitatea “La blouse roumaine”, care a contribuit și a scris în engleză. Ce să spun, îmi creștea inima.

foto: Facebook La Blouse Roumaine:

Mignon, Prințesa Maria, fiica Reginei Maria – Catalog de modă din Franța – Haină donată de Christine Valmy Muzeului Metropolitan de Artă din New York

SRS: Această haină a fost interpretată și elemente de pe această haină au fost preluate chiar și de creatorul de modă Dorin Negrău, care am înțeles că a avut o colecție la New York cu haine pe care se regăseau aceste motive din acest suman. Chiar și Ioana Corduneanu a avut pentru echipa de rugby a României, tricouri pe care a inclus aceste semne exact de pe acest suman.

Andreea Diana Tănăsescu: Nu neapărat de pe acest suman, ci din aria etnografică a sumanului, o vestă similară, o vestă din Banat.

SRS: De ce această nevoie de a da credit României, de fapt, care este scopul acestei povești, acestei campanii? Foarte multă lume nu înțelege… da, bun, okay. Sunt mulți creatori care se inspiră din motive folclorice, din motive etno ale diferitelor culturi. Ce avem noi cu ei și de ce trebuie să dea neapărat credit României? Care este scopul acțiunii, ce urmărești cu povestea asta?

Andreea Diana Tănăsescu: Hai să spun:

1. Ce ar fi ca noi să luăm o colecție Channel, să o copiem aproape 1:1, să schimbăm puțin denumirea și s-o punem în vânzare. Deci, în primul rând e vorba de etică, n-ai cum sa faci așa ceva;

2. Există o vulnerabilitate sociala în zona artizanilor, a meșteșugarilor, care este foarte bine folosită de marii creatori de modă. Nici o comunitate mică nu se poate apăra în fața unui brand cu așa putere. Ori, aceste comunități păstrează de sute, mii de ani, prin hainele cusute, țesute, o poveste culturală, o viziune asupra unei lumi. Istoria, cultura lor este acolo… nu? Cum poți să faci așa ceva!? Deci, chiar dacă n-ar fi România, stăm și ne gândim cu atenție, îi sărăcești și de ultima fărâma de suport, de a trăi, de a exista ca identitate în viitor. Îl modifici și îl arunci la colț după trei sezoane, pentru că moda asta face acum.

3. Cred că e foarte important să ne asumam acest brand românesc, să ne asumăm tot ceea reprezintă cultura tradițională și ceea ce poate să facă ea pentru viitorul nostru ca națiune, în sensul de comunitate. Pentru că eu cred că noi putem să construim branduri locale, putem să construim… uite, Tismana. Tismana poate să fie un brand cu o putere extraordinară, dacă noi ca și comunitate investim în el. Regândim sistemele în care funcționează astăzi artizanatul, chiar și industria textilă românească. Am putea să revigorăm comunități și am putea să dăruim lumii un produs românesc extraordinar. Cred că, din toată controversă asta, ar trebui să mergem să ne cumpărăm tipul ăsta de haine din România. Ar trebuie să ne ducem la Bihor (de curând, am pus povestea cu Dior) să cumpărăm acele cojoace din Beiuș. Trebuie să înțelegem că nu brand-ul face haina, ci povestea face haina și meșteșugul face haina, și noi o facem până la urmă, prin ceea ce spunem.

This is Bihor, not Dior. #GIVECREDIT

SRS: Fotografia cu ilicul din Bihor reprodus de către Casa de Modă Christian Dior mi se pare absolut fascinant, fiindcă, atunci când le-am văzut unul lângă celălalt, mi-am dat seama că, fără să clipesc, aș fi ales într-o secundă ilicul cu modele din Bihor, ilicul din Bihor, în niciun caz haina pe care, Christian Dior, o prezintă ca fiind creație proprie. Era tot o copie a unui model românesc, aproape 1:1, hai să spunem doar că, n-o consider 1:1, pentru că nu era cusută în întregime, ci haina prezentată de Cristian Dior era pictată în cea mai mare parte, preluaseră paleta de culori și modelul, chiar formele geometrice, numai că nu le cususeră. Li s-a părut mai simplu s-o picteze și o prezentau creație Dior. E…jenant, da. Jenant. Este jenant (râd împreună).

Andreea Diana Tănăsescu: Mă gândesc că, Christian Dior a fost inspirația mea ca adolescentă, am mâncat pe pâine Christian Dior, am văzut o grămadă de prezentări. Acel 1947, când au dezgolit umerii femeilor și acea revoluție în modă… și când văd ce e acum, așa, mi-e rușine și mie.

SRS: Există internațional legislație, ceva care să protejeze astfel de cazuri? În România nu există, dar în alte țări cum se procedează, cum se apără?

Andreea Diana Tănăsescu: Da. Din păcate, nu există legislație la nivel internațional, se caută soluții acum. Cel mai interesant caz a fost al tribului Masai, care printr-un reprezentant ieșit din comunitate din trib – locuia la Londra – a observat că, Louis Vuitton a folosit într-o colecție tot acel pattern albastru-roșu al războinicilor Masai. A creat rapid o asociație care să-i reprezinte la Paris și i-a cerut oficial Casei de Modă Louis Vuitton să scoată absolut toată colecția din vânzare. Deci, au schimbat tot, a fost un fel de proces atunci, și-au cerut scuze, bineînțeles. Acum cred ca au o regulă internă, dacă vrei să preiei vreun motiv sau să faci fotografii acolo, trebuie să ceri acordul comunității. E extraordinar, nu?

SRS: Și este vorba doar de acord sau vorbim și de un royalties, un fel de drept de autor?

Andreea Diana Tănăsescu: Da. Cred că există și o sumă de bani, pentru că așa știu, că au cerut inițial. Nu știu dacă s-a ajuns la o negociere la acest mod. Dar, spre asta se tinde până la urmă, spre găsirea unor soluții care să dea și o compensație comunității. Okay, dai creditul, dar până la urmă, comunitatea nu prea are ce să facă cu creditul, trebuie să aibă și niște resurse, să-și pună în valoare patrimoniul, motivele, designul… pentru că, aici e chiar o forma de design colectiv spre care, eu tind să cred că se îndreaptă lumea. Nu vom mai avea autori… chiar asta spunea Dan Pierșinaru la târgul lui celebru de bijuterie contemporană. A avut într-un an sloganul: Viitor are autor colectiv. Și trecutul și viitorul cred că are autor colectiv, pentru că toate aceste haine, veșminte au fost create de generații intregi, ele au fost îmbunătățite, prelucrate… iți dai seama, nu poate nimeni să aibă pretenția că, azi poate crea așa ceva într-o colecție “resort”. Pentru că, de exemplu, la Tory Burch era o colecție “resort”, colecțiile de genul ăsta sunt între sezoane, colecții de vacanțe. Deci, nu poți să ai un asemenea tupeu (râd împreună).

SRS: Andreea Diana Tănăsescu, înțeleg că toată acțiunea comunității “La blouse roumaine”, cu acest caz Tory Burch, #GIVECREDIT Tory Burch, nu este pentru bani, este pentru mândria a ceea ce avem în România, pentru a face o lume întreagă să înțeleagă că, acele motive, acele modele din ce în ce mai des folosite de creatorii internaționali, nu sunt de oriunde, ci sunt românești.

Andreea Diana Tănăsescu: Da. Și pentru a atrage atenția asupra faptului că trebuie să valorizăm ce e al nostru aici și să creăm un sistem care poate fi capabil să producă astfel de declinări comerciale, create de artizani și designeri români și de ce nu, din întreaga lume. Îi invităm pe toți, inclusiv pe Tory Burch, să ne viziteze… . Eu, pur și simplu așa visez, în fiecare zi visez, dar acuma și mai mult… mă gândeam, Doamne, cum ar fi să existe, așa, un magazin care să se numească “Tismana”, pur și simplu, în mijlocul New York-ului, cu 1.000 de piese din toată zona Gorjului, din zona lui Brâncuși. Trebuie să fie la concurență cu Tory Burch… dar, e așa de imposibil. Cineva mi-a zis că e imposibil, pentru că industria asta este foarte complicată, că o să vină chinezii, indienii peste noi. Eu tind să cred că nu este imposibil și că într-o zi, vom putea reuși și această performanță, să creem un soi de brand-uri comunitare, culturale românești, pe care să le promovăm în întreaga lume. Pentru că, nu mai cred în designer-ul român unic, care să meargă la Paris să-și promoveze doar el colecția. Și acum îmi aduc aminte că, în perioada interbelică, era un magazin, chiar am ziarul franțuzesc, apropo, descoperit de una dintre voluntare noastre Laura – acum are 20, dar la vremea respectivă, avea 18 ani și căuta în toate arhivele bibliotecilor din lume, să găsească ziare cu modă românească la Paris din perioada interbelică. Și a găsit acest magazin, în care spuneau că cele mai frumoase bluze românești, le puteți găsi la magazinul Chez Carpați lângă Lanvin (SRS: Chez Carpați!). Da, era un Chez Carpați lângă Lanvin (râd împreună).

SRS: Dorin Negrău este, totuși, unul dintre creatorii români care promovează și cred eu că include foarte mult din ceea ce înseamnă România în colecțiile lui, pe care, marea majoritate, le creează pentru New York.

Andreea Diana Tănăsescu: Da, da… Dorin este unul dintre ei și chiar a evoluat foarte bine în ultima perioadă. L-am felicitat pentru ce a făcut cu Cristina de la Vâlcea… cu borangicul. E un exemplu de colaborare între designeri și artizani. Cred că în viitor o să ne surprinde și mai plăcut, am văzut că e foarte inspirat și foarte încrezător în ceea ce vrea să facă, mai ales după toată această poveste. Dar mai sunt o grămada. Deci, avem o echipă bună de designeri români, care se inspiră din motivele tradiționale, dar cred că ar trebui și un centru de resurse, ca ei să înțeleagă cum să le folosească, cum să aplice în design ceea ce le-au lăsat strămoșii.

SRS: Cum ar trebui să întâmpla asta, cu centrul de resurse?

Andreea Diana Tănăsescu: E un vis de-al meu mai vechi, cred că din primul an de “La Blouse Roumaine”.

SRS: Povestește-ni-l. 

Andreea Diana Tănăsescu: Da. De fapt, visul ăsta se leagă foarte mult de prima mea vizită la magazinul Apple din Londra. Am intrat acolo și am avut sentimentul că sunt într-o grădiniță de adulți. La un etaj, oamenii testau ultimele produse, la un alt etaj era Coldplay care ținea nu știu ce conferință și așa intrată, mi-am imaginat un spațiu similar, în care la parter să avem expoziții, la etajul 1 avem un HUB si avem antreprenori, care se gândesc cum să facă noi startup-uri în zone în care există o puternică tradiție textilă; sus să avem cercetare și unii să creeze prototipuri împreună cu specialiștii și toată povestea asta să alimenteze industriile creative. Da, îmi doresc un soi de institut al IEI – e o metaforă un institut al IEI; nu e numai despre IE aici. Un consiliu de design tradițional, cum e Consiliul Designerilor Americani să avem și noi un consiliu al designului tradițional românesc.

Bluza românească – Henri Matisse
Visul – Henri Matisse

SRS: Există un Consiliul Designerilor Americani?

Andreea Diana Tănăsescu: Da, unde Tory Burch este in “board”.

SRS: Ah, frumos (râd împreună). 

Andreea Diana Tănăsescu: Inițial, ne-a venit să scriem acolo și când am văzut că este în board… ok. (râd împreună)

SRS: Mai bine scriem pe pagina de Facebook. Înțeleg că a șters toate comentariile…

Andreea Diana Tănăsescu: Inițial, a șters mult… și de pe Instagram și de pe Facebook… nu știu dacă a fost cea mai bună tactică pentru ea. Adică clar… pentru că, în era social media este o nebunie să ștergi 100 de comentarii care îți pun că ai greșit. Și eu greșesc de multe ori; okay, am greșit, corectez.

SRS: Mai ales că, într-adevăr, nu ai nicio șansă să ștergi la infinit. Am observat că ultima practică în social media, când scrii comentariul, îi faci un “print screen”, instantaneu al imaginii, după care, îl postezi pe pagina ta și-l dai mai departe… că uite, de fapt, eu am scris și ăla mi l-a șters… începe o întreagă nebunie.

Reacția comunității “La Blouse Roumaine” din SUA

Andreea Diana Tănăsescu: Colegul meu, colegul nostru comun Bogdan Banu de la Washington, a fost foarte implicat, a scris, a trimis scrisori la Vogue, la toate marile redacții de ziare. A sunat el personal la Customer Service, la Corporate Office, la Tory Burch… a fost la magazin.

SRS: Am văzut niște fotografii cu doi români la magazinul Tory Burch… 

Andreea Diana Tănăsescu: Au intrat fără hainele tradiționale, au intrat pur și simplu și au întrebat despre această colecție. Surpriza lui a fost ca vânzătorii să-i spună: – Care, “the romanian collection”? (râd împreună). La care el a întrebat: – Știți de scandalul din social media? – Nu, nu știm nimic. (SRS: dar între timp… asta înseamnă “romanian collection”)(râd împreună). Și Elena Sandovici, la fel, tot o bună prietenă de-a noastră și o contribuitoare a comunității, care acum este în Houston… ea în fiecare zi făcea un “report” al evenimentului printr-un desen. Cred că ai observat acele desene, în care îi adresa câte o scrisorică, așa, pe un ton mai amuzant lui Tory Burch.

foto: Facebook La Blouse Roumaine:

“Astăzi am fost în vizită la magazinul lui Tory Burch din Washington DC, să vedem ce au de spus despre noua lor colecție Resort 2018. După ce am intrat și am întrebat despre colecție, reprezentanții magazinului au numit-o imediat “Colecția românească” și ne-au spus că știu despre campania extrem de activă online. Colecția însă nu a ajuns încă în magazinul lor și din acest motiv fie nu au putut sau nu au vrut să ne dea mai multe detalii și ne-au sugerat, în mod politicos, să ne adresăm sediului central pentru mai multe informații. M-am bucurat să văd că campania de mediatizare începută de La Blouse Roumaine și-a atins într-o mare măsura scopul și mai ales a conștientizat atât opinia publică cât și angajații lui Tory Butch despre sursa ei de “inspirație.” Aștept acuma să își ceară cu adevărat scuze, în mod public, pentru însușirea acestei adevărate operă de artă și să recunoască rolul important jucat de costumele tradiționale românești în ultima ei colecție.”

Bogdan Banu, organizatorul Zilei Universale a Iei la Washington. #GIVECREDIT  #ToryBurch #RomanianCoat #Romania

SRS: Dacă vreți să aveți un istoric al întregii povești absolut fabuloase, de câteva zile se desfășoară și-a luat niște dimensiuni incredibile. Găsiți această poveste în detaliu pe pagina de Facebook – “La Blouse Roumaine”, aveți absolut tot și o să vă distrați teribil, pentru că, Andreea Diana Tănăsescu, să-ți spun sincer, eu nu aș vrea să fiu în pielea lui Tory Burch în momentul ăsta.

Andreea Diana Tănăsescu: Eh, da… știi cum e. Are o armată de oameni de PR, lucrurile se rezolva altfel acolo.

SRS: Da, dar ați dovedit. Cel puțin, așa se vede de la mine.

Andreea Diana Tănăsescu: Da, i-am dovedit, dar ea are 180 de magazine și noi nu avem niciunul (râd împreună). Știi, cam așa e. Dar, sper să construim de acuma… Eu vreau să folosim pozitiv ce ni s-a-ntâmplat, nu negativ. Este un semn de mare trezire, eu nu m-am așteptat să avem atât de multe comentarii, totuși… nu… și la acest nivel. E un semn de trezire și un semn de asumare, hai să vedem ce facem cu ce avem. E ușor să facem okay aceste demonstrații super cool din social media, dar trebuie să ne întoarcem acasă să vedem cum putem să rezolvăm problema. Cum putem să fim într-adevăr o competiție pentru Tory Burch.

SRS: Eu îl consider un mare succes al comunității “La Blouse Roumaine” și un succes al românilor de pretutindeni, pentru că această comunitate “La Blouse Roumaine” nu are doar participanți din România, ci are foarte, foarte mulți români din întreaga lume, românii care se manifestă de ziua IEI, îmbrăcându-se în această spectaculoasă cămașă românească intitulată IE și care postează, și sunt alături, și sărbătoresc ziua IEI mult mai mult decât o facem noi aici, acasă.

Andreea Diana Tănăsescu: Da, suntem cu totul extraordinari. Dorul de casă te face să te exprimi în felul ăsta și poate într-un fel, o diasporă puternică, creativă, ne poate ajuta, ea poate să devină un ambasador al României. Dacă noi nu știm cine suntem și nu ne apărăm interesele și nu ne promovăm, alții nu pot să o facă mai bine ca noi.

PROTEJAREA MOȘTENIRII CULTURALE

SRS: Cred că acest fenomen pe care “La Blouse Roumaine” l-a provocat și mai ales de Ziua IEI, când se manifestă cel mai clar, cred că este și într-adevăr și dorința acestor români departe de casă de a se identifica cu valorile pe care le-au lăsat în urmă.

Andreea Diana Tănăsescu: Exact… și pe care le reconsidera acum și le împărtășesc cu prietenii, familiile lor de peste mări și țări (SRS: Și recunosc cu mândrie: – Sunt român”). Și anul ăsta avem o temă interesantă, care după cazul Tory Burch a născut o nouă mișcare… deci, avem încă o surpriză. Cred că ai observat că fenomenul Tory Burch a fost preluat și de presa internațională, a apărut în New York Times, în Washington Post, am apărut chiar și în comunicatul de presă dat de Organizația Internațională de Proprietate Intelectuală (SRS: Aici a avut o presă bună Tory Burch, aș putea spune [râde].). Da, a avut o presă bună și noi un noroc imens că această întâmplare a fost atât de fericită, cazul Tory Burch și haina românească, să fie în același timp cu Conferința Organizației Internaționale de Proprietate Intelectuală, unde popoarele indigene și comunităților locale au venit cu o propunere de a creea un cadru legal prin care, toată această moștenire culturală să nu mai poate fi folosită oricum, oricând și de oricine. Eh, și ce s-a întâmplat… avem un bun prieten în Mexic, o comunitate similară, se numește “Viernes Tradicional”, este un fel de replică la “Black Friday”, în fiecare vineri ei se îmbracă cu haine create de artizani mexicani pentru a-i susține, mai ales femeile indigene dintr-o zonă foarte defavorizată. Este o comunitate susținută de un ONG, organizație neguvernamentală sub patronajul Ministerului Patrimoniului (deci, există un minister al patrimoniului acolo), care s-a alăturat mișcării noastre și pe 24 iunie Mexicul se va îmbrăca în hainele tradiționale în solidaritate cu România și pentru a promova o extensie a Zilei Universale a IEI, care se numește “Cultural Fashion Day”. Deci, ne propunem ca, din acest an, să dăm startul unei sărbători într-adevăr internaționale a modei culturale.

SRS: Iată că nu mai e doar o sărbătoare națională “Ziua IEI”, ci este o zi a tradiției în întreaga lume.

Andreea Diana Tănăsescu: Da, așa ne dorim să comunicăm acest proiect, să vedem ce iese (SRS: Doamne Ajută!). Doamne Ajută!

foto: Facebook La Blouse Roumaine:

24th of June 2017 – We celebrate for the first time in history #CulturalFashionDay to promote and protect the textile heritage of the world. Foto – Mario Testino, Joseph Hunwick Photography, Alex Galmeanu #Peru #Africa #Romania #China #MiaoPeople #Sasaus #FashionforPeace

SRS: Andreea Diana Tănăsescu, mă frământă o întrebare: Dacă ai fi Tory Burch și ai trece printr-o astfel de poveste, printr-un astfel de scandal, ce-ai face?

Andreea Diana Tănăsescu: Ups… ce aș face? În primul rând, aș investi în comunitățile de artizani din întreaga lume, pentru că Tory Burch are o super fundație, aș deschide, așa cum face Ikea… Ikea are în toate magazinele din lume o zona de produse create de artizani, comunități defavorizate și aș folosi pozitiv această mișcare. Dar, așa cum ți-am spus înainte, sper să nu o facă, să o facem noi (râd împreună). Pentru că nu ne mai rămâne nimic de făcut pe urmă, dacă… marile branduri o să se orienteze și spre zona asta în curând și trebuie să fim pregătiți.

SRS: Îmi aduc aminte că a fost acum câțiva ani în România, o colecție care a fost prezentată la Institutul Francez (Andreea Diana Tănăsescu: La Ambasada Franței), La Ambasada Franței o colecție a creatorului Philippe Guilet, care era inspirată în totalitate din motive din folclorul românesc.

Andreea Diana Tănăsescu: Da. Colecția lui Philippe a fost un “statement”, a fost o declarație foarte bine articulată despre ce înseamnă patrimoniul românesc și cum poate fi el pus în valoare astăzi. A creat o colecție intitulată “Prejudice”, pentru că a fost mereu impresionat negativ de această imagine proastă a României. Acestă colecție a fost creată în totalitate de artizani români. A mers în mai multe zone: în Bucovina, în Bistrița… a lucrat cu Virginia Linul, printre ultimii meșteri cojocari din Bucovina. A creat o colecție absolut splendidă de “haute couture”, în care a folosit, cum a denumit el…. chiar așa a fost și titlul expoziției de la Sala Radio: “Mâinile de aur ale României”. Deci, design franțuzesc cu design românesc și cu artizani… tehnici de cusut, de brodat, de pielărie românești. A arătat că asta are România, asta poate să ofere lumii. Și-mi amintesc că, într-un interviu, Philippe spunea: – Cine va investi în acest domeniu, va fi cel mai bogat om din România. Și eu vin și completez că, nu trebui să fie doar unul, trebuie să fie mulți (SRS: Și nu neapărat cei mai bogați, ci cei cu mai mult suflet.) Exact, exact.

SRS: Deci, iată că se poate. Comunitatea “La Blouse Roumaine” nu are o problemă cu creatorii care folosesc motive tradiționale românești, ci are o problemă cu creatorii care nu recunosc și nu dau credit, spunând că sunt motive românești. Aici, repet, în cazul lui Tory Burch, cu atât mai mult că a spus că sunt motive africane.

Andreea Diana Tănăsescu: Există un designer american tânăr, Joseph Altuzarra, care a creat o colecție (dacă nu mă înșel, acum doi ani) inspirată din IA românească, dar pe care a creditat-o. În comunicatele de presă era scris despre inspirația sa din “romanian blouse”. Deci, se poate.

SRS: În România, dincolo de mesajele, de toată mișcarea asta, toată bucuria și până la urmă și de faptul că ne-a apropiat pe unii de ceilalți și ne-am dat mâna și-am spus #GIVECREDIT Tory Burch, ce alte efecte a mai avut această controversă? Înțeleg că în presa internațională au părut foarte multe articole, este clar că Tory Burch nu s-a bucurat foarte tare. Bun. Cum reacționăm mai departe, instituțiile, oamenii… s-a întâmplat ceva?

Andreea Diana Tănăsescu: La instituții nu s-a-ntâmplat nimic. A fost o postare a unei doamne din comunitatea noastră la Institutul Național al Patrimoniului, care a dat un răspuns (l-am și publicat pe Facebook). Au fost foarte drăguți, am vorbit la telefon, ne susțin. Urmează să trimitem o scrisoare oficială, probabil o invitație, mâine, pentru că pe 24 iunie dorim să organizăm o mică dezbatere pe această temă, să folosim momentul Zilei Universale a IEI. I-am scris pe Facebook și Ministrului Culturii (între timp nu mai este Ministrul Culturii). Domnul Ionuț Vulpescu a fost foarte drăguț, mi-a trimis un mesaj în care mi-a transmis că mă va suna cineva de la minister. Dar alte reacții instituționale nu au fost. Însă, am o reacție foarte frumoasă, chiar m-am uitat acum în telefon să ți-o citesc. Primesc mesaj… cu câteva fetițe care-și prezintă IILE, elevele clasei a III-a, Școala Gimnazială “Tulgheș”, învățător – Leorița Scoruș. Mesajul:

“Pe 20, avem clasă la muzeu, vor veni câteva femei în vârstă și vor povesti despre cum se cos IILE. Veste bună! Am convins primarul să punem bazele Univeristății Populare a IEI (râde). Abia aștept să-ți faci timp să ne vizitezi. Vom avea aici un simpozion la care să iei parte. Aducem meșteri. Dăm drumul Universității. Cine vrea modele să-și țină brandurile în viață, să vină la Tulgheș și-i învățăm noi ce e aia modă cu dichis. Și le dăm și diplomă la final. Cred că în cinci ani, Tulgheșul va trăi din IE, este musai. Vreau foarte mult să ne declarați sat al IEI. Vom munci foarte mult pentru asta. Visez la placheta de la intrarea din localitate. Apoi, în fiecare casă, la gherghefuri, am găsit pe cineva care știe să croiască IE. La simpozion, aș vrea să-i înveți pe oameni să-și prețuiască portul și să facă din nou o atracție locală. M-ai inspirat. La Tulgheș s-a trăit din lemn, lemn nu mai este acum, putem să trăim, multe generații, din IE, nu mai vreau II din China.”

Deci, asta a fost o reacție a Cristinei Timariu de la Tulgheș, care-a luat-o foarte în serios. A mers, a revoluționat tot satul și chiar își doresc să devină un sat în care să se desfășoare expoziții de II, în care se croiesc II, în care se cos II, să devină o atracție locală.

SRS: Eu cred că, dincolo de acest caz izolat, bănuiesc că poate fi o soluție extraordinară pentru foarte multe sate din România.

Andreea Diana Tănăsescu: Exact, exact. Asta este soluția. Este la îndemâna oricui și nu-ți trebuie cine știe ce investiție.

SRS: Și aici, nu vorbim numai despre IE, vorbim de tot ce înseamnă veșmânt românesc, de materialele din care se fac aceste veșminte, pentru că și ele trebuie să aibă o anumită calitate, să fie într-un anume fel.

Andreea Diana Tănăsescu: Da. Ioana Corduneanu este un expert… cred că e unică prin ceea ce face.

SRS: Ioana Corduneanu are Școala de IE. 

Andreea Diana Tănăsescu: Îi funcționează foarte bine, creează opere de artă, femeile din grupul ei sunt absolut fabuloase.

SRS: Este incredibil ce pot face, într-adevăr.

SRS: Andreea Diana Tănăsescu, în toată această luptă a ta și a comunității “La Blouse Roumaine” pentru recunoașterea brandului românesc în folclorul românesc, în modelele românești. Care sunt următorii pași pe care îi urmăriți?

Andreea Diana Tănăsescu: Următorul pas practic, concret, ar fi continuarea unui proiect, pe care l-am început la Campionatul European de Gimnastică cu Alex Gâlmeanu, un album de fotografie cu piese din colecțiile private (dar acum, după toată povestea asta cu Tory Burch, mă gândesc și la colecții muzeale), cu o parte din IILE cusute de Ioana Corduneanu, de grupul “SEMNE CUSUTE în acțiune” și de alte șezători online. Acest catalog, ni-l dorim vizual să ajungă la standarde internaționale și cred că ce-am arătat până acum, poate fi oricând și oricum pus în… nu știu, Vogue… într-un album de artă. Acest catalog, îmi doresc foarte mult să-l distribuim in majoritatea universităților de artă din întreaga lume, departamentelor de modă, cât și marilor branduri. Să ne cunoască, să vadă cine suntem, cum se pot inspira… și ce am putea să facem împreună. Pentru că, nu cred că tre’ să ne oprim aici: nu ai voie să copiezi. Hai să vedem cum putem să colaborăm. Și vreau să-ți menționez ceva, am uitat să-ți spun… mă gândeam strict la instituții, pentru că m-ai întrebat: – Cine te-a susținut? Îi mulțumesc mult pentru susținere domnului ambasador al României în Tunisia – Dan Stoenescu. A fost alături de noi, ne-a dat pe twitter, comunicări pe Facebook, pe conturile oficiale, și asta a ajutat foarte mult comunitatea, pentru că au văzut că cineva cu autoritate ne susține.

SRS: Andreea Diana Tănăsescu, îți urez succes, ție și comunității (Andreea Diana Tănăsescu: Ești alături de noi [râd împreună].), pentru că eu cred că ceea ce faci este foarte bine și este extrem de important. M-aș bucura, într-adevăr, ca autoritățile românești să înțeleagă mult mai bine chinul și toată zbaterea voastră și să vă ajute, să vă ajute enorm, pentru că sunteți foarte, foarte bine structurați, pozitivi și știți exact ce vreți și ajutați într-adevăr, folclorul românesc.

Andreea Diana Tănăsescu: Apropo, să ne ajute, nu să ne copieze, pentru că de aia ne numim acum “discredit” (râd împreună).

SRS: Exact, să vă ajute în primul rând. Îți mulțumesc c-ai venit să ne împărtășești din această experiență.

Andreea Diana Tănăsescu: Eu îti mulțumesc foarte mult. E mare, mare bucurie să fiu tot la Smart FM și să fiu alături de voi.

Dragii mei, aici ia sfârșit și aceasta ediție a emisiunii – “Artă prin gaura cheii”. Repet, dacă vreți să aflați și mai multe amănunte și să citiți și comentariile, să simțiți tot acest suflu al comunității “La Blouse Roumaine”, intrați pe pagina de Facebook – “La Blouse Roumaine” și veți vedea foarte, foarte multe lucruri interesante despre această poveste, până la urmă, ce înseamnă să fii român și să-ți iubești România.

Rămâne să ne auzim din nou lunea viitoare. Până atunci, înregistrarea emisiunii din această seară o puteți găsi, așa cum v-ați obișnuit deja, pe site-ul smartfm.ro, secțiunea Podcast. Nu uitați să vizitați și site-ul artapringauracheii.ro, secțiunea CalendART, care vă oferă informații despre aproape 90% din evenimentele de artă vizuală din București. Dacă nu știți ce să faceți seara, intrați acolo și veți găsi precis un eveniment care să vă intereseze.

Sunt Steluța Roșca Stănescu, vă doresc o noapte liniștită și o săptămână cu multe idei bune!

Pentru eveniment și activități artistice din București, vă invităm să consultați CalendART-ul.

Vezi CalendART