Frida Kahlo nu este doar una dintre cele mai cunoscute artiste din întreaga lume, ci un simbol pentru feminism, forță și determinare. Frida Kahlo nu mai înseamnă demult doar un om, ci reprezintă o idee, o atitudine. În timpul vieții, în lumea artistică era definită ca soția celebrului muralist Diego Rivera, iar când operele Fridei au început să fie privite cu interes și incluse în expoziții, aceasta s-a stins din viață, astfel că imensul său succes a apărut după ceva ani de la moartea sa.

Fiind o persoană atât de complexă, Frida Kahlo a avut numeroase “fețe”, unele foarte vizibile, altele mai puțin vizbile. Interesant este faptul că aceasta a fost conștientă de toate stările sale, fie că erau de depresie sau de fericire, ele regăsindu-se în picturile sale. Considerate de unii artiști ai vremii ca lucrări suprarealiste, tablourile lui Kahlo sunt autobiografice. Așa cum declara chiar ea, ele reflectă realitatea sa, și nu visele, motiv pentru care nu se considera o suprarealistă. De fapt, Frida Kahlo nu s-a concentrat niciodată pe ideea de a se încadra într-un anumit curent, principala sa dorință fiind să surprindă în picturi anumite stări, conflicte și credințe.

A locuit în Mexic, New York, San Francisco, Detroit și Paris, perioadă în care a stat în compania unor artiști de renume precum Nickolas Muray, Marcel Duchamp și Picasso, artiști care au avut un mare respect și admirație pentru personalitatea și arta Fridei. În America, aceasta a fost plăcută și de presă, impresionând prin ideile sale exprimate într-o engleză perfectă. Prima sa expoziție solo a fost organizată de către artistul suprarealist André Breton la galeria Julien Levy din New York, în 1938. Aceasta a fost urmată de o expoziție în Paris, în urma căreia Louvre a cumpărat o lucrare, Frida devenind primul artist mexican inclus în colecția muzeului.

Un alt aspect important din viața Fridei Kahlo este implicarea sa în mediul politico-social al Mexicului și nu numai. A fost membră a Partidului Comunist Mexican, prin intermediul căruia l-a și cunoscut pe Diego Rivera. Împreună au fost activi politic și chiar l-au ajutat pe fostul lider sovietic Leon Trotsky să primească azil politic în Mexic. Era împotriva capitalismului și purta numai haine și accesori indigene mexicane, exprimându-și feminitatea și ideile anti-capitaliste prin costumele din Tehuana. În accepțiunea Fridei, femeia mexicană trebuie să-și celebreze tradițiile și moștenirea culturală, dar, în același timp, să nu se lase intimidată de bărbații misogini, să fie independentă în gândire și fapte.

Născută pe 6 iulie 1907 în Coyoacán, Mexic, Frida Kahlo s-a confruntat de mică cu handicapul cauzat de poliomelită – un picior mai scurt decât celălalt. Însă, își folosește din plin creativitatea, își crează cizme speciale și începe să poarte fustele lungi colorate, tradiționale mexicane, care au devenit un element reprezentativ al Fridei. Urmează cu succes Universitatea Națională de Medicină până în 1925, când este victima unui accident teribil – autobuzul în care se afla este lovit de un tramvai, iar aceasta suferă multiple fracturi la coloană, coaste, claviculă, pelvis și picioare. Este imobilizată la pat luni de zile, viața ei se schimbă drastic, renunță la medicină și decide să devină artistă. Până pe 13 iulie 1954, când se stinge din viață la doar 47 de ani, Frida Kahlo trăiește intens pe toate planurile. Se căsătorește de 2 ori cu Diego Rivera (1929 și 1940), relația cu acesta fiind extraordinar de tumultoasă. Amândoi sunt infideli, iar Frida se pare că a avut aventuri atât cu bărbați, cât și cu femei.

Frida Kahlo s-a confruntat cu numeroase probleme de sănătate de-a lungul vieții. A trecut prin zeci de operații la coloană și era obligată să poarte corsete turnate. De asemenea, aceasta nu a putut să ducă o sarcină până la final, lucru ce a îndurerat-o profund. Nu de puține ori, artista s-a aflat la un pas de moarte, la prima sa expoziție din Mexic din 1953, fiind adusă pe targă din cauza problemelor de sănătate. În același an, a avut piciorul drept amputat din cauza unei cangrene. Durerile deveniseră insuportabile, motiv pentru care a intrat într-o depresie puternică și a avut chiar câteva tentative de suicid. În 1954 starea sa de sănătate se deteriora dramatic, era bolnavă de pneumonie, dezvoltase o dependență de analgezice, iar potrivit ultimelor cuvinte în jurnalul său vedea moartea ca pe o eliberare – “Espero alegre la salida – y espero no volver jamás” (Aștept veselă plecarea – și sper să nu mă mai întorc niciodată). S-a stins din viață pe 13 iulie 1954. Oficial, cauza decesului a fost embolism pulmonar, însă, mulți istorici susțin că Frida Kahlo s-a sinucis, bazându-se în special pe declarația asistentei care se afla în grija ei și potrivit căreia, aceasta a luat o supradoză de analgezice în noaptea în care a decedat.

Toate aceste “fețe” ale Fridei Kahlo se regăsesc în cele aproape 150 de picturi ale sale, dintre care peste 50 sunt autoportrete. Simbolistica lucrărilor este în continuare dezbătută de oamenii de specialitate, în timp ce poveștile despre viața artistei fascinzează și inspiră generație după generație. Memoria sa este păstrată vie, Frida este sărbătorită prin festivaluri, expoziții, păpuși ce-i poartă numele, precum și prin alte manifestări concepute ca și tribut.