Bună seara dragii mei, e luni seară și iată dăm startul unei unei noi ediții a emisiunii “Artă prin gaura cheii”. Sunt Steluța Roșca Stănescu și în această seară vom vorbi despre bijuterii de autor, despre bijuterie contemporană. Pentru acest subiect delicat și foarte frumos, am invitat în studio patru doamne foarte frumoase, le vedeți de altfel și în fotografia făcută pentru promo-ul acestei emisiuni. Se numesc Liana Vasilescu, Simona Ghiga, Ioana Enache și Iza Vișoianu. Vă spun bună seara și bine ați venit în studioul Smart FM!

Bijuteria contemporană și "Autor" - INTERVIU cu Liana Vasilescu, Simona Ghiga, Ioana Enache, Iza Vișoianu - ARTĂ PRIN GAURA CHEII, cu Steluța Roșca Stănescu

by STELUȚA ROȘCA STĂNESCU | ARTĂ PRIN GAURA CHEII, la SMART FM

Invitatele: Bună seara și mulțumim mult pentru invitație!

Steluța Roșca Stănescu: Vom vorbi, așadar, cu cele patru doamne despre bijuterii, despre cum participă autorii și creatorii de bijuterii la singurul TÂRG INTERNAȚIONAL DE BIJUTERIE CONTEMPORANĂ din România, vom asculta muzică bună pregătită de colegul meu Cătălin Roșioru și sper să ne simțim bine.

AUTOR

SRS: La sfârșitul acestei săptămâni, în weekend, în zilele de 13 și 14 mai la Grand Hotel du Bulevard – intersecția Calea Victoriei cu Bulevardul Regina Elisabeta, se va desfășura TÂRGUL INTERNAȚIONAL DE BIJUTERIE CONTEMPORANĂ numit “Autor”. Cu ocazia acestui târg că am stat de vorbă zilele trecute cu Liana Vasilescu, Simona Ghica, Ioana Enache, Liza Vișoianu, așa cum vă spuneam, ele se află în studioul Smart FM lângă mine și le-am invitat în această ediție a emisiunii “Artă prin gaura cheii” pentru a înțelege ce înseamnă de fapt, ceea ce fac ele acolo la acest târg numit “Autor”. Liana Vasilescu este manager de proiect, dar o voi întreba ce înseamă să fii manager de proiect al târgului. Simona Ghica este organizator și autor, iar Ioana Enache și Iza Vișoianu, amândouă, sunt creatoare de bijuterii. Așa că, înainte să vă întreb pe fiecare parte despre ocupațiile pe care tocmai le-am enumerat, vreau să trecem printr-o mică istorie, totuși, a acestui TÂRG INTERNAȚIONAL DE BIJUTERIE CONTEMPORANĂ intitulat “Autor”. Și pentru că ești managerul proiectului, Liana Vasilescu începi tu povestea, da?

Liana Vasilescu: Sigur. Și o să încep, așa, să se inspăimânte toată lumea. Era toamnă, 1892 (râd împreună)… nu, povestea are 7, 8 ani, în 2009 a început ideea asta și-a început ca toate ideile bune într-un loc și într-un fel care nu anunța nimic, erau cred că 12 designeri în momentul ăla, din care vreo doi nici nu prea faceau bijuterii, făceau mai mult accesorii. În momentul ăsta sunt 90, deci, explozia zic eu că a fost destul de bună (SRS: “…vorbești de peste 90 de designeri din toată țara”)… vorbesc de 90 de designeri care participă la Târgul Autor din weekendul ăsta și da, din toată țara, dar și din toată lumea, inclusiv din lumea aia îndepărtată nu numai apropiată, pentru că vin din Columbia, vin din Hong Kong, vin de la capăt pământului. Vin din Australia… și chestia asta este spectaculoasă. (SRS: “Deci, pregătiți una dintre cele mai spectaculoase ediții”)…zicem, în fiecare an și mă întreb…o să înceapă să-mi lipsească cuvintele, că fiecare este cea mai spectaculoasă ediție și chiar e…(râd)… Evenimentul, ți-am zis, a început așa, cumva, un eveniment de sufragerie, numai că a descoperit unul o nișă extraordinară și o nevoie, o nevoie de bijuterie contemporană în care se face o intersecție foarte bună între obiectul de artă… designul de obiect, bijuterie și artă contemporană. E ceva care intersectează trei lumi destul de diferite și atunci, ce iese acolo e foarte nou, foarte viu, foarte appealing pentru public. Publicul s-a creat și el, a crescut o dată cu evenimentul. Noi, dacă îmi aduc bine aminte, în 2013, cred că au fost primii trei designeri străini. Dintre artiști străini, creatori de bijuterii, se pare că doi erau din Bulgaria și o belgiancă și atunci îmi aduc perfect aminte momentul când eram în studio și am zis: “Păi gata, suntem internaționali”…(SRS: “Corect”) (râd împreună). Și mi-aduc aminte că așa am scris pe primul comunicat de presă, pentru că apropo de managementul de proiect, nu cred… cred că în afară de bijuterie, deși fac și bijuterie uneori, cred că în afară de bijuterie am făcut tot ce se putea face (râde), de la comunicatele de presă până la, cum zic eu: able with the cable, prize, cabluri…casă și masă (râde). Și pe urmă, lucrurile au mers cumva și de la sine, pentru că în momentul când am ieșit în lume, s-au activat așa, ca o rețea, s-au activat designerii, unii pe alții (SRS:” Deja la a câta ediție sunteți acum?)… a 16-a…

SRS: De ce se numește “Autor”, de unde vine numele?

Liana Vasilescu: Se numește “Autor“ pentru că Dan Pierșinaru, inițiatorul acestui târg, a avut momentul de copyrighting atunci când a căutat un nume… pentru că ei sunt autori. Ai văzut că eu tot timpul schimb numele, designeri, artiști, creatori… ei sunt autori, e o combinație între artă, meserie, între tehnică… întodeauna este un obiect foarte personal, legătura între designer și obiect, ce vezi acolo e extrem de personal și de-aia tot evenimentul e foarte interesant, contează foarte mult să fii acolo, pentru poveștile designerilor, în general, sunt cel puțin la fel de spectaculoase sau la fel de interesante… te țin acolo. Așa că întâlnirea cu obiectul este dublată de întălnirea cu oamenii, care știi cât de mult face dintr-un eveniment. Nu mai are legătură cu vii, cauți, cumperi, iți trebuie o pereche de cercei. Îți trebuie o pereche de cercei și trei ore mai târziu …(SRS: “…pleci cu 10 perechi de cercei”)…10 perechi de cercei, 5 prieteni noi și ai mai descoperit și niște materiale de care n-ai auzit niciodată în viața ta și cum te-ntorci și duminică, pentru că n-ai apucat să probezi niște lucruri (râd împreună).

AUTOR 2017 - Day 1

AUTOR 2017

SRS: Deci, acest Târg De Bijuterie Contemporană pe care iată, îl organizați de 9 ani (Liana Vasilescu: “…9 ani, da.”), la început a fost românesc și acum s-a transformat într-un târg internațional. Deci, câți străini și câți români aveți in ediția asta?

Liana Vasilescu: Acum sunt…

Simona Ghiga: …62, de fapt 92 de designeri, 62 străini și 30 români. Deci, mai mulți designeri străini decât români.

SRS: …și aveți loc cu toții, acolo, în hol la Hotel Du Grand Boulevard.

Liana Vasilescu: E un spațiu foarte mare, de afară nu prea îți dai seama de felul în care e dimensionat. Ce este spectaculos, faptul că spațiu este renovat exact cum era el în o mie optsute șaptezeci și ceva. El a fost palat al unuia dintre… am uitat acum (Simona Ghiga: “…al unui creator de bijuterii, asta este o altă poveste frumoasă)…al unui creator de bijuterie clasică, care construise toată clădirea pentru el și copiii lui, fiecare avea câte un etaj. Și e renovat cu aceleași candelabre de cristal, cu sala de bal, e ceva spectaculos acolo, adică pe măsură ce se dezvoltă spațiul, ai unde să mergi. Și oricum, tot spațiul este amenajat ca o galerie de artă contemporană. N-o s-o descriu, pentru că… (SRS: “Trebuie să fie o surpriză”)…trebuie să fie o surpriză și efectul vizual este important.

SRS: Mă îndrept către tine Simona Ghiga, ești organizator și autor al acestui târg, mai exact ești organizator al acestui târg intitulat “Autor” și ești și creator, participant la acest târg. Cum ai ajuns să fii ambele?

Brooch semnată Simona Ghiga

Simona Ghiga: Am fost întâi autor în relația mea cu “Autorul”, în 2015 am participat prima dată, după ce de-abia în 2014, în noiembrie, am aflat că există un târg în România, am aflat că există un tip, Dan Pierșinaru care organizează ceva ce se numește “Autor” și mă rog, mi-am propus atunci să-l deranjez la următoarea ediție, l-am deranjat în 2015 (râde), am fost acceptată, am avut o prezență care m-a emoționat și m-am descoperit pe mine, eu fiind toată viața mea o persoană de back office, nicidecum o vorbăreață în public, mi-a plăcut și mă rog, am dezvoltat o relație cu Dan, cu Liliana, după acea “Autor”(SRS: “Ce înseamnă că ai fost o persoană de back office, mai exact ce făceai de fapt?”)… am fost director economic, contabil șef, așa… expert contabil, auditor financiar vreo 30 de ani (râde), mă ocupam de partea de legal, de tot ce înseamnă organizarea a unei activitați a unei societăți deci, știu ce înseamnă un business și eram cumva omul de la butoane, să zicem (râde), nici măcar petrecerile de Anul Nou nu-mi plăceau foarte mult, pentru că eu tot timpul aveam ceva de lucru.

Și în 2010, țin minte, eram la stop, mă duceam la serviciu deja obosită…și am văzut o imagine… de fapt, asta mi-a declanșat atenția către bijuterie, în 2010 mi s-a întâmplat, am văzut la stop la Rosetti, două doamne în vârstă, îmbrăcate foarte atent, foarte curat, dar cu niște haine uzate, dar care aveau bijuterii, purtau bijuterii. Niște bijuterii vechi, se vedeau pietre vechi, niște bijuterii foarte vechi, dar ele în sine erau două femei cochete. Și-atunci am avut un declic și am spus: “ce aș putea să fac, să ies din nebunia asta în care eu lucrez 16 ore pe zi pentru alții… și ce aș putea, ce aș putea să fac… să fac?…să fac bijuterii.” Întodeauna femeile au purtat bijuterii și în vremuri de război, femeia a știut să-și pună un bănuț deoparte să-și cumpere un cercel, să-și cumpere un colier, să-și cumpere o perlă deci, s-ar putea să fac bijuterii. Și atunci în 2010 mi-am luat eu primele materiale, am cochetat puțin cu ideea de bijuterie, am continuat să mai activez pe bază de abonament în zona consultanței și expertizei contabile și în 2014 am întrerupt orice legătură cu sistemul corporatist. Am dat un search pe net atunci, am aflat de “Autor” și mă rog, așa s-a născut curajul de a participa la “Autor” (SRS: “…curajul de a-ți schimba viața, de fapt”). Da, într-un fel mi-am schimbat viața, dar esențial nu pot să spun… mi-am schimbat preocupările, eu rămân cumva fel…da (surâde). Și în 2015 când am participat la “Autor”, am ieșit, am avut surpriza să ies a patra cred, în preferințele publicului. Deci oricum, aia fost o colecție cu jertfă de sânge făcută, colecție din tablă pe care eu am tăiat-o cu foarfeca, nici nu știam că există alte instrumente cu care se taie tabla (râde). Eram tăiată la degete și lumea mă întreba:

– Cu cine am făcut metale?
– Unde se fac metale?
– La Arte.
– Știți, eu sunt expert-contabil (râd împreună).

Și chiar râdeau niște prieteni care au fost la mine: “Dar de ce nu îți pui pe stand: Expert-Contabil Simona Ghiga?” (râde),(Liana Vasilescu: “Poate iei niște comenzi de bijuterii”)(râd împreună). Și mă rog, așa am prins curaj.

SRS: Și organizator cum ai ajuns?

Simona Ghiga: Și organizator am ajuns, tot de fapt prin prisma background-ului meu, mă rog, a pregătirii profesionale… atunci știu că Dan avea în perioada aia, avea niște probleme și niște întrebări. Deci, contabilul este o persoană urâtă de toată lumea, dar este necesară (SRS: “…extrem de necesară”) (râd împreună). Și atunci te gândești că, mă rog, ar putea fi util. Da, a avut el niște probleme, l-am ajutat prietenește pentru că m-am gândit în moment ăla… întâlnirea cu el chiar m-a ajutat și am spus: dacă el m-a ajutat pe mine, întâlnirea cu el m-a ajutat pe mine, să conteze și pentru el întâlnirea lui cu mine. Ș-atunci știu că l-am ajutat pur și simplu prietenește pe niște subiecte. Relația a continuat pentru c-am participat și la celelalte ediții. Acum sunt la al treilea proiect cu ei, cu Liana și cu Dan. Primul a fost “Marchés de Noël” pe line de organziare, al doilea – “Materia” și acum “Autor”, pentru că (și acum ajung la întrebarea ta), pentru că în perioada aceasta de pregătire, luna martie când au început pregătirile efective, Liana era implicată cu trup, suflet, timp în revista “Autor”, în editarea revistei “Autor”. Și atunci, având experiența celor două ediții, m-a întrebat Dan dacă nu vreau să mă ocup de tot ceea ce înseamnă administrarea portofoliului de designeri.

SRS: C-a venit vorba de revista “Autor”, ne-am cunoscut acum trei seri, să spunem, la lansarea acestei reviste intitulată “Autor”. Ce reprezintă revista?

Liana Vasilescu: Ohhh….dar ce nu reprezintă? (râde).

SRS: E un fel de catalog al târgului, ce este cu această revistă?

Liana Vasilescu: Nu. Revista e o bijuterie (surâde). E o bijuterie contemporană, pentru că e cam ce vrei tu să fie în moment în care pui mâna pe ea și e din ce în ce mai mult așa… că sigur, așa am pornit, nu ne-a ieșit chiar din prima. Prima chiar arăta a revistă. Acum am reușit să o transformăm în obiectul… în obiectul de design și în bijuteria contemporană. Eu să zic, este un mix… (SRS: “Ia-ți făcut o campanie pe simțuri.”). Numărul acesta, da, ultimul număr strigă la toată lumea “come to all your senses” și vorbește exact cum să-ți folosești exact celelalte simțuri, nu primul care ți-e la îndemână și care ți-e văzul și cam așa am și construit și toată comunicarea și pentru…(SRS: “ Adică, ce să faci cu această revistă?)… să inchizi ochii și să vezi cum poți să percepi tot ce ți se-ntâmplă ție pe lumea asta cu celelalte simțuri, să auzi, să miroși, să combini lucrurile, să te gândești că e o culoare și să încerci să-i simți mirosul. Revista este parfumată de exemplu, în momentul în care o deschizi, mai înainte de orice cuvânt, de orice informație vine mirosul care… iar proiectele din ediția asta sunt legate de bijuterie contemporană care explorează simțurile, de bijuterie pe care o înțelegi în momentul în care o atingi, până în momentul ăla nu are sens sau nu spune ce ar putea să facă. E legată de proiecte care pornesc de la sunet, în care nu există nicio bijuterie, asculți o bijuterie. Sunt niște oameni extrem de interesanți în lumea asta, tocmai pentru că sunt din zone atât de diferite, uite… cum e și Simona, o să-ți povestească și Iza și Ioana mai târziu. Și atunci, ce rezultă, sunt întodeauna proiecte, instalații, idei, sunt oameni care scriu poezii în momentul care fac o bijuterie, sunt niște lucruri… Așa a fost gândită revista, să adune relația asta foarte umană cu bijuteria. Cataloage poate să facă oricine, să înregimentezi și să îndosariezi tot ce s-a întâmplat la un târg e simplu, faci o listă, faci un excel… asta nu schimbă foarte mult lumea… ce schimbă?…în momentul în care ai un pic de disruption și ești forțat să nu folosești tot ce e la îndemână să folosești, să citești citești lucrurile de la coadă la cap, să nu citești un editorial să citești o poezie, să înțelegi sau să nu înțelegi, să te enervezi și s-o arunci. După aia să încerci, să vezi totuși… dar de ce te atrage? Și cam asta încercăm să facem noi cu revista…

SRS: Ați folosit vreun parfum anume? Spuneai că este parfumată.

Liana Vasilescu: Da, am folosit un parfum de autor. Nu este un mass market, este un parfum creat de un parfumier.

SRS: De câte ori apare acestă revistă? O editați doar în preajma târgului sau are mai mult apariții anuale? Unde poate fi găsită revista asta?… pentru cei care doresc poate să urmărească fenomenul.

Liana Vasilescu: Să vină în weekend (râde)…e cel mai sigur loc unde e revista. Revista e în multe galerii in toată lumea, noi am dus-o și a fost extrem de bine primită, cred că cea mai ușoară campanie de marketing în multe din galeriile internaționale de bijuterie contemporană este la evenimentele similare. Nu sunt multe, sunt trei în Europa. Există niște standuri de carte, acolo a fost bine primită și e așa, dispare…

Revista Autor 2017

Unul dintre motivele pentru care noi o facem o revistă – obiect, e și pentru că în lumea asta a printului, în care nu se știe de fapt, între agonie și extaz, trebuie să fie ceva care strigă după tine, care spune ceva, îți vine s-o atingi, să te duci să o simți…da.

Simona Ghiga: Dar nu sunt multe reviste de bijuterie contemporană în lumea asta… (Liana Vasilescu: “…cred că sunt două, trei”).

Liana Vasilescu: Revista e și pe site dautor.ro(SRS: “Poate fi comandată”)… poate fi comandată și acum ne descurcăm foarte bine cu… (SRS: “Dar nu ne-ai răspuns de câte ori o editați?”)…o dată pe an, pentru că e acel gen de proiecte care, cumva, n-au legătură cu o ciclicitate, nu ține de evenimente, nu ține de ce se întâmplă lunar și ea are sens în momentul în care facem târgul. Am făcut “Autor” de două ori pe an până anul trecut, că de aia suntem la ediția a 16-a după nouă ani, cine a calculat cred că s-a prins puțin de povestea asta. Acum, evenimentul e prea mare să-l mai faci de două ori pe an, ar strivi o parte dintre oamenii care vor să vină și i-am pierde. O dată pe an putem să-l facem exact așa cum vrem să-l facem și are amploarea pe care o dorim, partenerii, oamenii, iar revista trăiește în momentul în care pornește cu târgul. Eu un lucru foarte organic, uite acum, în numărul ăsta am făcut…(apropo de cine suntem noi și cine face parte)… cinci ani de zile revista Decoration deci, eu știu să fac reviste. O vreme m-am ținut departe, că știi cum e, când pleci dintr-un domeniu zici…încă mai scriu la Eldeco, acolo e o altă poveste, e mai rară. Am zis mă ocup doar de publishing… eh, uite că anul ăsta nu mă mai puteam ține departe, tot făceam așa un pic câte un pic, am lucrat cu niște oameni extrem de valoroși, asta sună așa…(Simona Ghiga: “…de la talentați”; SRS: “…de talentați” <<râd împreună>>)… exact, în decursul timpului, ăsta e numărul patru. Și am lucrat cu niște oameni care au manageriat, care au fost redactori-șefi, manageri, putem fi orice, asta e interesant în proiectele astea făcute, putem să le dăm orice nume, orice titlu, putem sa fim zâne si vârcolaci, putem să fim orice (râde) (SRS: “…important este produsul pe care îl scoateți”)… exact.

AUTOR 2017

Întotdeauna o să vorbească oamenii cu tine în funcție de ceea ce porți, o să fie intrigați, o să-i atragă, poate o să spună ceva sau poate nu, fiindcă le e oarecum jenă să intre în vorbă cu tine. Uite, mie mi s-a-ntâmplat de fiecare dată când am purtat bijuterie contemporană să mă întrebe necunoscuți: ce e, ce face, de ce face?… uneori chiar revoltați, pentru că e un obiect încărcat cu atâta (știu că sună spiritual) emoție și cu atât de mult din persoana celui care creează… și materialele iarăși, foarte concret, sunt neconvenționale, sunt hârtie, plastic, forex, corian, gută, ață, diamante montate (sigur, diamantele se montează în platină)… în cele din urmă în plastic, în sticlă, rășini, semințe (apropo de gusturi, mirosuri). Practic, cred că a devenit evident de ce nu este bijuterie clasică.

SRS: Deci, înțeleg de la tine practic, că bijuteria contemporană oferă spectacol.

Simona Ghiga,Liana Vasilescu: …și povești.

Simona Ghiga: … sunt piese, eu personal am piese care au poveste în spate, adică descriu acea piesă, îmi ia cam cinci minute se descriu o piesă, ce înseamnă piesa aceea în fond și asta e parte frumoasă de la târg când cineva te întreabă. Mă rog, am învățat, cum v-am spus, să reacționez cu oamenii, mi-am descoperit chiar talentul ăsta să reacționez cu necunoscuți și când îi văd că se uite la o anumită piesă, îi întreb direct: ce vă inspiră?… și încep să-și dea cu părerea, e un joc foarte frumos. Apoi le povestesc (“ – Oh, dar nu m-am gândit… interesant, dar câtă emoție”). Se creează acolo un grup în jurul persoanei respective și toată lumea vrea să asculte acea poveste. Deci, asta este partea frumoasă de la “Autor”, asta m-a atras foarte mult, dialogul cu publicul. De fapt, din public, eu am constatat că bărbații și copiii sunt cei mai interactivi în legătură cu poveștile astea. E un paradox, nu femeile.

SRS: Am postat pe pagina de Facebook – “Artă prin gaura cheii” un album cu câteva bijuterii selecționate chiar din lucrările pe care invitatele din această seară din studioul Smart FM, le-au făcut, le-au creat, sunt autoare a acestor minunății. Dacă sunteți curioși să vedeți cam cum arată aceste bijuterii “Autor”, puteți intra pe pagina de Facebook – “Artă prin gaura cheii” și le veți găsi acolo. Continui cu următoarea întrebare: ce înseamnă de fapt bijuterie de autor? Care este diferența dintre bijuteria clasica și bijuteria contemporană?

Liana Vasilescu: Bijuteria contemporană pornește din altă zonă, pornește din zona artei contemporane. Și atunci nu vorbim despre niște tehnici puse în practică după niște reguli clare, în care ai un solitaire și niște piese cu denumiri, niște tăieturi ale pietrelor, vorbim de creație artistică, de mici instalații sau mici obiecte de artă contemporană la dimensiunile și mai mult, mai greu, cu utilitatea, cu funcționalitatea de fapt a unei piese de bijuterie. Pentru că e mult mai greu să faci obiectul ăsta și-apoi să-l transform in ceva care poate fi purtat. Și apropo, asta este una dintre misconceptions, dintre prejudecățile principale, așa da și destul de pașnice, că bijuteria de la “Autor” este complicată și greu de purtat și trebuie să fii neapărat pe o scena, undeva… nu, nu. Ce creează autorii, în primul rând este de o diversitate incredibilă, incredibilă… în fiecare an pare că s-a spus totul și totuși nu s-a spus totul, apar alte și alte idei. Și-n al doilea rând, este extrem de purtabilă și eu e un mijloc de comunicare, pentru că înglobează atât de multă emoție, atât de multe gânduri de la cel care o creează, încât în momentul în care o porți, devine un punct de întâlnire.

Coliere semnate Simona Ghiga

Liana Vasilescu: Păi cred că femeile primesc foarte mult pe partea estetică și restul…

Simona Ghiga: De povești sunt mai interesați bărbații. Și copiii sunt foarte drăguți, pentru că ei văd altceva în piesa pe care ai făcut-o (SRS: “…și oricum nu ei le poartă și atunci trebuie să găsească și ei sensul venirii lor acolo”)…da, da (râzând), dar e o energie (SRS: “…oferă un spectacol”).

SRS: Mă uit către cele două autoare, până acum ați fost foarte tăcute, n-o să mai fiți, sper, atât de tăcute și încep cu Iza Vișoianu. Iza, cum ai devenit creator de bijuterii?

Iza Vișoianu: La mine a fost un parcurs destul de natural, am o formare în domeniul artistic, am făcut Liceul de Arte “Nicolae Tonitza” și apoi arhitectura. Cochetez cu bijuteria încă de la 15 ani, confecționând din diverse semințe și plasticuri diverse lucruri, însă abia în timpul facultății mi-a venit mai clar ce anume vreau să fac și faptul că vreau să urmez drumul bijuteriei. Am început cu un brand inițial numit “Eneada”, mai romantic, mai clasic, apoi, acum doi ani și jumătate am făcut o schimbare majoră și am înființat brandul “Snob” împreună cu designerul de genți și iubitul meu Florian Toma (SRS: “Voiam să te întreb cine e Florian?…dar ai spus singura.” <<râd împreună>>). Este o poveste foarte frumoasă, noi ne-am întâlnit tot la un târg și ne-am împrietenit, ne-am decis să facem un atelier împreună în centrul vechi, apoi, lucrurile s-au legat și am devenit un cuplu. La momentul acela amândoi aveam două branduri total separate, cu toate că participam împreună la toate evenimentele deja, pe aceeași masă aveam și obiecte relativ asemănătoare ca design, însă nu eram total mulțumiți de evoluția noastră, așa că ne-am decis să facem o schimbare radicală în stil și-n abordare și două luni mai târziu am lansat acest brand nou “Snob”, care înglobează și bijuterii și genți (pentru că el face genți și eu bijuterii) și consider că este singurul brand românesc care are această structură un pic ciudată (surâde). (SRS: “nouă”)… da, nouă.

SRS: La câte ediții “Autor” ai participat până acum?

Iza Vișoianu: Sunt la a șasea participare, dacă nu iau în calcul chiar prima participare la care nu am fost ca designer de bijuterie, am fost ca designer de instalație – am avut o femeie bionică din cabluri, la scară naturală… și lui Dan i-a plăcut foarte mult și m-a sunat: Hei, nu vrei să expui la “Autor” creația ta? Și așa ne-am cunoscut. (Simona Ghiga: “Dan Pierșinaru”)…da, Dan Pierșinaru

HummingBird collection by Iza Vișoianu snobdot.com

SRS: După aceea ți-a venit ideea să te apuci de bijuterie.

Iza Vișoianu: Făceam bijuterii deja, dar ăsta fost un proiect separat (SRS: ”…a fost o întămplare”)… cu care m-am făcut remarcată până la urmă.

SRS: Cum sunt bijuteriile tale? Descrie-ni-le.

Iza Vișoianu: Bijuteriile ”Snob” au un design minimal, curat, încerc să am o abordare diferită în fiecare obiect pe care-l realizez. Sunt foarte atentă la detalii, la prinderi, la tot felul de detalii din acestea tehnice (SRS: “…ca un adevărat arhitect”)… ca un adevărat arhitect (râd împreună), exact. Bineînțeles, îmi place foarte mult îmbinarea între prețios și banal, folosesc metale prețioase îmbinate cu materiale lipsite de valoare aparent: lemn, beton, porțelan, piele, orice îmi inspiră ceva.

SRS: Am înțeles că ești una dintre cele mai premiate participante de la târgul “Autor”, mi-a șoptit cineva chestia asta. E adevărat?

Iza Vișoianu: Să zicem că e adevărat (râd împreună), am luat mai multe premii, Premiul “Asamblaj” – este unul dintre ele, în care am câștigat un concurs de bijuterie la Școala “Asamblaj”, am luat Premiul “Publicului”, diverse recomandări de la invitații “Autorului”.

Expression collection, bratara by Iza Vișoianu snobdot.com

SRS: Vreau să te întreb Liana, dacă am ajuns la povestea asta cu premiile, mi se pare foarte interesant, ce fel de premii dați voi acolo, ce se întâmplă, cum sunt premiați creatorii?

Liana Vasilescu: Sunt foarte premiați și mai ales premianți (râd împreună), (SRS: “…si premiați și premianți… ia spune-ne, povestește-ne…”). Premiile astea sunt o mișcare foarte deșteaptă, cumva pornită prin ea înseși. A fost o chestie naturală, pentru că se simțea nevoia să stimulezi în niște direcții. Și am pornit de la designeri, cel mai interesant designer emergent – ăsta a fost “Autor Awesome Award”, care era cea mai coerentă colecție, clară participare. Acum avem și s-ar putea să mă încurc, opt premii am numărat eu, s-ar putea să fie… eu opt am numărat în ultimul comunicat de presă când le-am scris, le-am rescris și parcă erau… Acum au devenit extrem de variate, pentru că oamenii care expun la “Autor”, autorii sunt, ei extrem de diferiți și cumva premiile răspund unei zone diferite, sunt cursuri de bijuterie contemporană la niște școli internaționale. Există niște școli de bijuterie contemporană la Florența, la Atena, există Institutul de Bijuterie Contemporană de la Atena. Cursurile acestea sunt foarte diferite, sunt cursuri de tehnică, de welding de metal, sunt cursuri de ceară, unele sunt extrem de creative. Există profesori de bijuterie contemporană care-și pun elevii să se descalțe și să lucreze timp de trei zile, orice, doar cu un ciocan și cu un clește. Și să facă orice este de făcut doar cu… E o lume, care sigur, la noi se dezvoltă și crește dintr-o nișă, dar uite, în Munchen există o galerie permanentă de bijuterie contemporana din 1952, în pinacotecă (SRS: “Uau”) la Muzeul de Artă Modernă. Deci, sunt niște realități paralele, care uneori par… și atunci premiile astea reușit să-i trimită pe designeri, români sau străini, sigur, câteodată au o logică, dacă e un curs aici…(SRS: “Deci, practic voi v-ați creat parteneriate cu școli internaționale, recunoscute, de bijuterie și pe cei pe care-i premiați îi trimiteți să facă cursuri…”)… școlile îi premiază (SRS: ”…ah, chiar școlile îi premiază”). Deci, “Autor” – evenimentul, târgul, platforma, are un juriu, nu e așa o alegere, primul venit, primul servit. Există un juriu internațional care vede toate aplicațiile pentru “Autor” și care decide, adică sunt șase oameni, care mai de care mai interesanți și mai speciali și atunci și chiar premiile astea sunt date, sunt alegerile celor… (sigur, cu consilierea noastră, mai mult sau mai puțin)… dar sunt date de cei care… sunt aleși premianții de cei care le dau, pentru că avem “Premiul Elle” – designerul ales de Elle, care evident va fi ales mai degrabă din zona de bijuterie fashion, pentru că cercul ăsta e ca la teoria mulțimilor, cercul ăsta cu bijuteria contemporană se intersecteze cu tot felul de… și un pic de bijuterie clasică, mai apare câte o montură, un pic de bijuterie fashion, un pic de artă. La Elle o să fie un designer care, nu știu, poate fi… ale cărui creații pot să ajung în următorul videoclip Shakira, habar n-am.

AUTOR 2017

Fragmentation collection by Iza Vișoianu snobdot.com

Iza Vișoianu – AUTOR 2017

SRS: Iza Vișoianu, mă întorc să te întreb: cu ce colecții participi anul acesta la “Autor”?

Iza Vișoianu: Anul acesta am o colecție un pic altfel, se numește “Complementery” și este lucrată din beton cu argint oxidat (SRS: “…din beton?”)…da, din beton, chiar din beton și este inspirată din structurile de beton armat din arhitectură. (SRS: “Te-ai gândit tu mai bine, dacă ai terminat arhitectura <<surâde>>”)… background-ul meu. M-a inspirat foarte mult sinergia dintre cele două materiale, rezistența betonului și elasticitatea oțelului, ceea ce permite unei structuri să susțină orice fel de încărcare. Transpus în viața reală, acest concept este un simbol perfect pentru echilibru, un element esențial în orice aspect al vieții: putere echilibrată de sensibilitate, pragmatism – idealism, determinare – flexibilitate.

SRS: Cum ai făcut formele din beton? Le-ai frământat ca pe plastilină sau le-ai pus în matrițe?

Iza Vișoianu: Exact cum se face cimentul, cum se face betonul în construcții, cu un cofraj, cu cimentul turnat acolo (SRS: “Nu te cred, deci asta trebuia să văd din atelier, deci nu se poate.”). Argintul armat în cazul acesta, introdus…

SRS: … și totul în miniatura, îmi imaginez că este totul ca la casa cu păpuși

Simona Ghiga: Uite, broșa din pieptul ei.

SRS: O să fac o fotografie, să o pun pe Facebook (râde).

SRS: Ioana Enache, ești la rând. După ce Liza Vișoianu ne-a vândut secretele cu noua colecție, tot ne-a spus, ne-a povestit. Ioana, este rândul tău să te-ntreb acum: cum ai devenit tu creator de bijuterii?

Ioana Enache: Efectiv, să fac bijuterii, a fost în 2011, însă dacă eram întrebată cu o lună înainte dacă eu voi face bijuterie peste o lună, nu aș fi știut. A fost totul așa, efectiv când îți dorești în viață să faci ceva care să te împlinească și să simți că acela este lucrul pentru tine, el apare, iar în luna aceea definitorie pentru mine, mi-au părut așa, mi s-au deschis niște uși, mi-au apărut niște oameni în viață, care cumva mi-au îndrumat pași și ideea spre acest lucru, că eu aș putea să fac bijuterie, mai exact, mi-am făcut la un moment dat un colier și o brățară, simple din punctul meu de vedere și mai multe persone m-au întrebat: “Uau, ce frumoase sunt. De unde le ai?”. Le răspundeam, după care am stat eu așa puțin și m-am gândit, zic: “eu chiar aș putea să fac lucrul ăsta”. Și din momentul ăla, lucrurile s-au legat. Eu eram în anul terminal parcă, Arhitectură la “Spiru Haret”, iar înainte să încep arhitectura, am făcut doi ani de medicină la “Carol Davila”, după care mi-am dat seama că nu este pentru mine acest domeniu (SRS: “Te-ai tot testat, ai încercat una, alta…”)… cu tot curajul, pentru că am avut nevoie de foarte mult curaj, am renunțat și-am început “Arhitectură” (SRS: “…altă facultate grea, nu ți-ai fi ales ceva mai ușor”)… nu, nu mi-a ajuns (râde). M-a atras întotdeauna ce e drept, în viață, de mică m-a atras partea de creație, dar nu puteam să pun degetul pe ce parte a creației, pentru că creația are foarte multe ramuri. Făcând arhitectura, tot nu mă vedeam totuși, făcând arhitectură, să stau ore în șir pe scaun în fața unui calculator și să proiectez. Am zis: “parcă nu e de mine chestia asta”. Și tot îmi doream să-mi apară ceva, care să mă împlinească și să știu că asta este vocația mea. Așa mi-a apărut și din momentul în care am început, din 2011, asta a devenit și jobul meu: bijuteria. Am luat-o treptat, ce făceam la început erau coliere statement, coliere destul de ample, efectiv le făceam din instinct, nu aveam nicio pregătire, cum simțeam. După care, în septembrie tot 2011, am început cursurile la școala de bijuterie – asamblaj, iar acolo am învățat să lucrez cu focul, cu materiale prețioase. De-acolo totul a explodat în capul meu și mi-am dat seama cît de multe lucruri pot să creez știind și partea aceasta. De la an la an îmi dau seama că, efectiv apar lucruri, tehnici (bine, tehnicile sunt oricum)…dar parcă nu pot să spun că știu destul, tot timpul apar alte lucruri pe care vreau să le învăț și să evoluez în ceea ce fac.

Leaf Ring colaj by Ioana Enache ioanaenache.com

SRS: Ai mai fost și la alte școli, după asamblaj?

Ioana Enache: Urmează să plec acum în vară la “Alchimia” pentru un curs de patru săptămâni. “Alchimia” este o școala de bijuterie contemporană în Florența, care dă premii și la “Autor”, este cunoscută în toată lumea.

SRS: Este premiu această plecarea ta?

Ioana Enache: Nu.

SRS: Ai vrut să pleci tu de data asta.

Ioana Enache: Pentru că am simțit nevoia să merg la următorul nivel și sunt sigură că acolo o să fie într-un fel (surâde).

SRS: La câte ediții ai participat, la câte ediții “Autor” ai participat până acum?

Ioana Enache: Prima ediție a fost în 2012, iar acum sunt la a 8-a ediție la care particip. Pentru mine “Autor” înseamnă evoluție, dacă îmi aduc aminte cum a fost prima mea participare (râzând), acum, mă bufnește puțin râsul, dar toți evoluăm, toți…(SRS: “Eu cred că fiecare artist este in situația asta, de a se uita în urmă și a spune: Doamne Dumnezeule, mai bine nu mă uit sau…”)… pentru momentul respectiv atunci, probabil că era maxim. (SRS: “Ai dat ce puteai mai bine și în fiecare an dai ce poți mai mult și mai bine.”)…da, eu așa zic și asta îmi place, fiecare ediție vine cu o provocare și mai mare. Și faptul că și târgul crește și pentru mine este o provocare și mai mare ce mă face să evoluez, să dau și mai mult, ceea ce este foarte bine.

Liana Vasilescu: Și pentru că vezi ce fac ceilalți, adică e-un loc de întâlnire care nu este ceva constant, oamenii aceștia nu se văd o dată pe săptămână și-și mai arată ce mai fac. Mai ales că vezi din niște culturi diferite.

Ioana Enache: Da, este foarte interesant, eu în ediția trecută, mi-am luat puțin timp… eu, efectiv, nu apuc să mă uit la ce fac ceilalți, pentru că de fiecare dată de eu trebuie să vorbesc cu oamenii care vin la stand și nu pot să nu vorbesc cu ei, pentru că îmi face plăcere. Și anul trecut, chiar mi-am luat puțin timp să mă duc pe la toți și într-adevăr, este senzațional cât de diferiți suntem, fiecare nu are nicio treabă cu celălalt, cu ceea ce face celălalt. Adică, până și noi…(Liana Vasilescu: “Se pare că s-a făcut totul și de fiecare dată mai am apare ceva ce n-ai văzut niciodată.”)… și de fiecare dată, până și noi suntem uimiți, eu cel puțin am fost uimită de câtă diversitate… ca sa adaug așa, ce înseamnă bijuteria de autor, este că vine din suflet, cel puțin la mine așa este și fiecare este într-un fel, în momentul ăla nu mai ai cum să te asemeni.

Simona Ghiga: Legat de asta, îmi cer iertare că intervin, nu există neapărat, cred eu, o evoluție. Deci, poți să ai, în funcție de perioada anului în care lucrezi și de starea ta în care lucrezi…( Iza Vișoianu: “Da, contează mult starea”). Da deci, nu este obligatoriu să mergi în sus, din ce în ce mai mult. Oricum, poate fi diferit dar nu neapărat mai bun. Și a fi mai rău sau mai bun este o abordare subiectivă, pentru că ține foarte mult de subiectivism.

Pin colaj by Ioana Enache ioanaenache.com

Ioana Enache: Eu cred că este vorba și de evoluție, pentru că pe măsură ce lucrezi mai mult, efectiv orele de lucru nu au cum să nu-ți ofere și tehnică și efectiv de gândire.

Liana Vasilescu: …evoluezi. Chiar dacă colecția, a șaptea colecție e mai simplistă decât prima.

Ioana Enache: Pe urmă, să placă tuturor, colecția ta, nu ai cum.

Invitatele: Nu e bine.

Ioana Enache: Acum, că unuia i se pare colecția sau piesele, că sunt mai jos decât anul trecut sau mai sus, este subiectiv.

SRS: Acuma cine stă să facă această comparație, probabil juriul (surâde). Ioana, aveai o asemenea emoție în glas când spuneai că: “Și vine următoarea ediție <<Autor>>, la care iarăși particip”, m-am dus cu gândul că pentru tine, e aproape ca un examen, e aproape ca o…(râd împreună).

Ioana Enache: Nu zici rău. Este într-adevăr un examen cu mine, că până la urmă și asta este. Și mă simt ca la un examen deși, Slavă Domnului, am închis toate examenele pe care le aveam de dat (râzând). (SRS surâzând: “…în facultăți grele, nu așa.”)… dar pun foarte multă emoție și energie. Trebuie să recunosc că după un târg eu sunt sleită de puteri (Simona Ghiga: “…cu toții suntem”)…pentru că atunci când interacționezi cu oamenii se creează și un transfer de energie. Asta este, să zic, partea finală. Dar până atunci, în crearea pieselor, eu las foarte multă energie acolo…(SRS: “…și pasiune”)… și pasiune, da.

Simona Ghiga: În cele două zile de târg, interacționezi cu două mii și ceva de oameni care-ți trec prin fața ochilor (Liana Vasilescu: ”… te întreabă, vor să știe, vor să înțeleagă cine ești…”)… zâmbetul lor îți rămâne fixat pe față fără să vrei, pentru că vine din interior. E o uzură fizică teribilă. Dar nu o simți, pentru că adrenalina își face treaba.

Ioana Enache: Chiar și-așa cu adrenalina, te scot din zona de confort. Și oricum, să ieși din zona de confort este bine, atunci crești. Aștept evenimentul ăsta pentru că e o adrenalina așa, care te pune în mișcare din toate punctele de vedere, cunoști oameni…(SRS: “Pare o confirmare dincolo de interacțiunea cu publicul”)…da și asta, clar. După aia stai, eu cel puțin stau a doua zi după târg și mă gândesc, ce-am făcut bine, ce mai am de făcut, ce mai trebuie să modific pentru data viitoare…chiar mi le scriu, chiar mi le și scriu.

SRS: Tu ce ai creat pentru aceasta ediție “Autor”?

Ioana Enache: Colecția mea se numește “Atelier”, ea reprezintă o însumare și o însușire a stărilor care se află la polul opus. O să vedeți, poate și pe pozele de pe Facebook, că există materiale în contrast: argintul oxidat și cu perla și cu sfoara de cânepă, pe care nu prea le-ai pune una lângă cealaltă, dar în același timp ele se evidențiază una pe cealaltă și se pun în valoare, formând astfel un întreg, iar acest întreg contribuie la evoluția sufletului. Eu am relatat foarte mult această colecție la mine… și încă ceva – colecția evoluează, felul în care o voi expune la târg, va fi cumva cronologic, de la primele piese, după, cea care a creat declicul de schimbare, pentru că și în mine s-au produs niște schimbări și deja, după aceea, formele bijuteriilor devin mult mai clare, se elimină cumva aceste contraste.

Seed of Life Brooch colaj by ioana Enache ioanaenache.com

Dispare floarea de cânepă, iese perla mai mult în evidență. Practic este o evoluție, este un metamorfoză, nu este o colecție statică, este o colecție care evoluează. (SRS: ”Deci, practic de la prima până la ultima bijuterie vedem o evoluție a unei colecții.”)… cam așa, dar colecție este cumva în strânsă legătură cu mine și exact stările pe care le-am avut în timp ce creeam.

SRS: Cât timp ți-a luat să o faci?

Ioana Enache: Nu aș putea să spun prea exact, pentru că au fost primele piese care au fost create pentru aplicație, au fost în martie, după care am făcut o pauză ca să-mi fac comenzile pe care le aveam și am început lucrul după aceea. Chiar nu mai știu exact să-ți spun cât a durat, dar diferă de la piesă la piesă. Plus că mai e ceva, mai este și partea de gândire a piesei, pentru că din momentul în care te pui la masă să faci, înainte mai există niște pași, să gândești puțin cum o să fie, să te joci puțin poate, cu elementele deci, sunt mai mulți pași pentru realizarea ei.

SRS: Suntem la Smart FM, emisiunea – “Artă prin gaura cheii” și vorbim despre singurul târg de bijuterie contemporană din România, intitulat “Autor”. După ce v-am întrebat ce faceți, cum faceți, ce este “Autor”, toate întrebările de până acum la care ați răspuns, urmează să-mi spuneți dacă aceste bijuterii create, prezentate de autori, sunt unicat sau pot fi produse și în serie? Cine începe, cine sparge gheața?

Ioana Enache: Pot să spun eu. Din punctul meu de vedere, o bijuterie, bijuteria de autor ar trebui să fie unicat. Okay, să existe și miniserii, dar deja când o faci într-o serie mai mare își pierd din valoare și nu mă refer la valoarea în bani, ca să spun așa. Eu cam așa văd, cam așa fac… de multe ori folosesc niște pietre brute care sunt, practic, unicate și pe acelea le introduc într-o bijuterie și din start iese o piesă unicat, pentru că, să vreau și nu mai găsesc aceeași piatră cu aceeași formă, fiind o piatră brută. Plus că, îmi place de fiecare dată să fac altceva. Mai am câteva piese, într-adevăr pe care pot să le reproduc, dar deja când sunt la a doua sau la a treia, nu mai este același lucru ca atunci când fac de fiecare dată o piesă nouă (Iza Vișoianu: “Caracterul de unicitate este una din caracteristicile bijuteriei de autor, că tot întrebai acum jumătate de oră.”)

SRS: Pentru tine cum e, Simona Ghiga?

Simona Ghiga: Pentru mine este la fel (râde). Adică, nici dacă regulile ar spune că nu pot face două piese, la fel, nu aș putea să fac două piese la fel. Iar eu mai am o problemă. Gândesc piesa, începi să o lucrezi și când ajung deja la 15 % din ea, mă gândesc deja la următoarea, care ar trebui să fie alta. Oricum nu aș avea răbdare să fac două piese la fel. De asta fiecare, numărăm sute de piese făcute (SRS: ”… de creații, de fapt”).

SRS: Iza, ești de acord?

Iza Vișoianu: La mine e un pic altfel. Eu lucrez mai mult pe miniserii, pentru că cumva, când fac primul obiect, la al doilea mai aduc niște îmbunătățiri, la al treilea iarăși, mai schimb ceva acolo, un mic detaliu și la al patrulea pot să zic c-am ajuns la obiectul pe care îl doream și normal că vreau să-l mai fac de câteva ori și poate mai modific iarăși, un mic detaliu imperceptibil (Liana Vasilescu: “… e un fel de familii de fapt, la tine.”). Eu lucrez mai mult miniserii, pentru că îmi ia foarte mult timp să gândesc un obiect finit și atunci prefer să-l mai reproduc de câteva ori, să mă mai bucur de el. (SRS: “Sunt miniserii, dar de fapt, fiecare obiect are o unicitate.”)… exact.

Ioana Enache – AUTOR 2017

Simona Ghiga: Acum depinde și de tehnica folosită. Ale tale se pretează cumva, pentru că folosești elemente ce se pot recompune prin tehnică. Ce fac eu, nu prea poate fi refăcut.

Ioana Enache: Și la mine, folosesc niște materiale mai ciudate, iarăși sunt limitată de disponibilitate.

SRS: În afară de aceste ediții ale târgului, voi unde vindeți bijuteriile?

Ioana Enache: Vând direct, prin profilul meu de Facebook sau pe site. Țin să spun că Facebook-ul este cel care dictează (surâzând), dintre cele două (SRS: “Deci, primiți comenzi pe Facebook, practic”)… da, pe Facebook, dar și prin recomandări foarte mult, adică din vorbă în vorbă, sunt foarte multe persone care mă sună, spunându-mi că știu de la altă persoană care-a cumpărat de la mine și se duce vorba, efect Iza Vișoianu: Mai am o colaborare cu “Molecule F”, cu site-ul “Molecule F”, care este un site de designeri, nu doar de bijuterie (Liana Vasilescu: “… care dă un premiu la <<Autor>>, pentru că ți-am zis, sunt atâtea premii, că-mi scapă câte unu’.”)… da, au un renume foarte bun pe partea aceasta. Cam în acestea două, deocamdată.

SRS: Iza?

Iza Vișoianu: Eu, de asemenea pe Facebook și pe site-ul meu snob.com. Am, de asemenea, o colaborare cu “Molecule F” și online și magazinul lor din Promenada. Am bijuteriile pe welovecuture.com, doar online și la bandofcreators.com, online și în magazin.

SRS: Și Simona?

Simona Ghiga: Bijuteriile mele sunt atât de complicate și atât de greu de înțeles, încât nu le-am introdus în circuitul acesta, nu le-am marketat cum trebuie. În general, prin recomandări. (SRS: “Deci, dacă cineva te ține minte, am văzut la altcineva…”)… eu am un stoc de piese frumoase acasă, la mine este și dificil să trimit, pentru că într-un fel se vede o piesă făcută de mine într-o fotografie și altfel când o simți – diferă și materialul și culoarea, nefiind din materiale convenționale.

SRS: Sunt curioasă, voi ați avut din copilărie pasiune, așa, pentru bijuterii? Cum s-a transformat? La Ioana, am înțeles. Brusc, te-ai trezit așa, într-o lună : “gata fac bijuterii!”.

Ioana Enache: Pe partea de creație într-adevăr, am pictat, făceam tot felul de cursuri pe partea de artă, dar bijuterie în sine, efectiv, nu pot să spun. (SRS: “Deci, o înclinare artistică aveai, dar nu cu bijuterie efectiv”)… asta-i clar, dar nu s-a concretizat și definitiv, dintr-o dată.

SRS: Iza?

Iza Vișoianu: Eu, mărturisesc că ma jucam foarte des cu colierele mamei mele, le înșiram pe jos și făceam diverse compoziții cu ele și haine pentru păpuși. (SRS: “Tu de la ce vârstă ai început asta?”)… nu știu, eu cred că înainte să intru la școală (SRS: “Deci, de mică, mică aveai aceasă poveste…)… da, am avut o înclinație artistică față de orice înseamnă lucrul cu mâna, lucru manual.

SRS: Simona Ghica, tu cum te-ai descoperit?

Simona Ghiga: Exact, la fel, pe la 5, 6 ani. Am început să cos rochițele păpușilor, mama făcea foarte multe bijuterii și într-adevăr, la ea am văzut pentru prima dată și am început s-o copiez, făcându-mi cercei din cireșe și coliere din viță de vie. Am pictat mult când eram mică, am cusut până la 30 de ani, mi-am făcut singură hainele. Ca studii, am eșuat în ASE, acum 30 și ceva de ani, pentru că arte îmi era greu să fac, erau două sau trei locuri pe țară, în vremea aceea. Și în 2010, am povestit despre acel episod, am declanșat, mi-am adus aminte pur și simplu ce făceam. E clar că vreau să fac, să creez cu mâna, să creez lucruri nu balanțe de verificare. Și am zis: “ce aș putea, nu mai am răbdare să cos, dar am răbdare să stau 150 de ore să fac un colier” (surâde)… de exemplu.

Iza Vișoianu: Referitor la lucrul acesta, la fel, dacă m-ai pune să cos ceva, care tot i-a timp, trebuie să fii atent, nu am răbdare. Dar în schimb, să stau să fac bijuterii, nu am nicio problemă, stau oricât de mult.

Simona Ghiga: Dar, aș face arhitectura dacă m-ai întreba (râde toată lumea).

SRS: Liana, să te întreb și pe tine, dacă ai avea această pasiune pentru bijuterii, tu nu ești autor, dar…

Liana Vasilescu: Eu am făcut școală de bijuterie (SRS: “…eh, voila”). Și eu fac lucruri și mi-a plăcut întodeauna să fac. Eu am pornit din zona obiectelor mai mari (SRS: “…cu El Decoracion”), mai făceam o tăblie de pat, mai pictam eu un gard, dacă mă prindeam că nu deranjează pe nimeni (râd împreună). Eu și cred că toți găsim partea aia de meditație, de liniștire a minții în orice gest pe care-l faci, orice creezi cu mâinile, orice produci. Așa că și pe mine m-a bântuit de la bun început, în zona de obiect și de creat, recreat mobile, obiecte de mobilier. Am avut un moment în care a fost primul lucru produs din mâinile mele, a fost și revista. În momentul în care am început să fac El Decoracion și era fizic, un obiect cu pagini, cu miros. Pe urmă am continuat cu obiectele și am tot redus obiectele până am ajuns la bijuterie și am meșterit din bijuterii vechi, m-am apucat de curs, am și acum o parte din unelte într-o cutie, pentru momentul în care găsesc un spațiu și timpul (Simona Ghiga: “…și starea”)… starea e de multe ori, numai că în același timp, sunt ca în bancul cu…(râde). Însă, mi-e foarte ușor să înțeleg, pentru că am făcut și eu și-n urma cursurilor, vreo câteva luni, am lucrat cam trei inele și jumătate și mi-e foarte, foarte util să înțeleg, ce înseamnă, ce se întâmplă în spate. Desigur, nu-nțeleg fiecare piesă, dar diferența dintre a vedea o piesă, dacă n-ai pus în viața ta mâna pe clești, pe pilă, pe foc (SRS: “…să faci o bijuterie, practic.”)… da, este uriașă, pentru că vezi ceva și nu îți dai seama că în spatele a două plăci din două metale și două sfori de cânepă sunt 47 de acțiuni și de pași. Fetele nu pot să mă contrazică, pot să fie 47 de pași, într-un rezultat aproape așa, ca bobul de orez.

Ioana Enache: Apropo de lucrul acesta, de ce este în spatele unei piese, de câte ori am ocazia și sunt și potențialii clienți (clienții sunt dispuși), îi invit să vină la mine în atelier, pentru că așa o să înțeleagă cum se lucrează o piesă, să înțeleagă valoarea ei. Când vin, le arăt piesa sau ne cunoaștem la târg: “Ah, ce frumos, e foarte interesant făcut”, dar ei habar nu au, adică cei care nu au treabă cu partea asta, nu înțeleg că acolo se lucrează cu focul, piesa arată foarte urât înainte să ajungă la flacără, după acid se albește, după flacără se face în nu știu câte culori, de maro etc. Deci, până să ajungă la forma finită, trece prin niște pași. Și când îi duc în ateliere și le explic așa, cât de cât: “Uau, e ceva de muncă la o piesă. – Da, știu.”

Iza Vișoianu – AUTOR 2017

Simona Ghiga: Mi-am adus aminte, îmi cer scuze, de un moment vesel la care am participat eu, apropo de ceea ce unii înțeleg din ceea ce văd, eu eram într-o stare de euforie pentru că aveam succes și era lume în jurul mesei și la un moment dat, din masa aceea mare s-au detașat două persoane. Una dintre ele, prietene, m-a întrebat din ce sunt și cum le-am făcut (i-am explicat), iar cealaltă revoltată a spus: “Nu înțeleg dragă, de ce m-ai adus aici, unde sunt doar tinichele și plastice și ce loc este asta.”. Deci, moment în care m-a bufnit râsul. Deci, sunt oameni care într-adevăr nu înțeleg. (SRS: “Cred că de asta este importantă discuția noastră din această seară, întrebarea pe care am pus-o mai spre începutul emisiunii, cu diferența între bijuteria clasică și bijuteria contemporană. Oamenii se așteaptă să vină la acest târg și să găsească platină, aur…”) – (Liana Vasilescu: “Acum nu se mai așteaptă. Cândva, acum câțiva ani, încă se mai așteptau.)(Ioana Enache: “A avut grija “Autor” să-i mai modeleze puțin <<surâde>>.”) – (Liana Vasilescu: “Exact. Și să fie așa, ca picătura chinezească.”). Noi îi invităm pe toți sambătă și duminică, pe toți care ne ascultă. (SRS: “Deci, importanța acestui târg pentru România este și acest rol de educație, pe care “Autor” și l-a asumat)… exact.

Liana Vasilescu: E cumva intrinsec, nu pornești gândindu-te că trebuie să educi, dar ca să poată să perceapă și să aibă plăcerea pe care ți-o aduce și bijuteria și evenimentul în sine, trebuie să înțeleagă. În momentul în care înțeleg, se creează exact atmosfera aia din care toată lumea e foarte bine.

Simona Ghiga: Atmosfera în sine este foarte frumoasă. El e un produs în sine târgul, locația, atmosfera, oamenii, designul, amenajarea…totul, totul.

Liana Vasilescu: Apropo de lucrurile complicate din logistica evenimentului, acum nu se mai poate fără niște zone de lounge care trebuie să fie cu un mobilier de design. Pentru că oamenii stau câte 3, 4 ore în eveniment. E așa, un loc de picnic, de weekend.

SRS: Care este importanța târgului în afara României, a acestui târg de bijuterie contemporană românească sau târg românesc de bijuterie contemporană?

Liana Vasilescu: E o trambulină, e o trambulină pentru orice designer român în primul rând, desigur. E o trambulină și pentru designerii străini care ajung să primească primească premii sau pur și simplu să fie remarcați de…(SRS: “Spuneai că există… câte târguri de acest gen în lume?”)… În lume sunt un pic mai multe, cu totul cred că sunt vreo 6-7 (surâde). În Europa sunt trei evenimente importante. Este târgul de la Barcelona și la Amsterdam, care este un eveniment ușor mai comercial. (SRS: “Deci, ați conectat foarte bine “Autor”, l-ați conectat internațional foarte bine.”)…da. Fiecare din evenimentele astea are ceva special și diferit. Ce se întâmplă la noi, nu se întâmplă cu siguranță în celelalte și sigur că, ai senzația că, ceea ce faci tu este un pic mai bine decât ceea ce fac celelalte (SRS: “Asta e bine <<surâde>>.”)… asta e foarte bine. La “Autor” e un vibe foarte bun, foarte uman, e o conexiune foarte umană (SRS: “…nu numai între artiștii și cu publicul”)… ci cu publicul, între noi și artiști, se creează o stare, nu știu, o comunitate, iar sentimentul de apartenența (care nu e de ignorat deloc, pentru că aparent asta ne face fericiți), e uriaș și cei care participă simt că aparțin de-o comunitate și de o lume. Pentru că în momentul în care ești în tot evenimentul acesta și-n toată comunitatea, ai senzația că este o comunitate mare cît universul, pare că ce faci tu e uriaș, peste tot (SRS: “sunt români care participă și la celelalte târguri internaționale, există creatori?”). Da, sunt mulți, sunt creatorii români care au ajuns acolo pentru că au primit premiile respective. Spre exemplu, este un premiu care constă în participarea celui ales la eveniment. Dar sunt artiști care au decis să participe și au făcut toate demersurile. La Schmuck de exemplu, își caută un spațiu, e un eveniment de o săptămână, trebuie să te ocupi de toată logistica singur. Și sunt mulți și cunoscuți.

SRS: Ioana, făceai semn către Iza.

Iza Vișoianu: Pot să intervin eu? Eu chiar am fost la Amsterdam anul acesta, la SIERAAD ce într-adevăr a fost o experiență foarte diferită față de “Autor”, chiar dacă este tot un fel de de bijuterie contemporană, a fost o experiență total nouă, m-am simțit puțin ruptă de familia mea de-aici, pentru că aicea, deja îi cunosc pe majoritatea, e un alt sentiment, e un sentiment de apartenența. Acolo în schimb, eram ca un pește pe uscat între toți acei oameni noi, însă a fost foarte, foarte interesant, foarte bine pentru evoluția mea.

AUTOR 2017 Day 1

SRS: Vorbim despre autor am cam pus întrebările foarte importante, aș mai vrea să știu Liliana, de la tine, dacă la acest târg se poate înscrie oricine. Care sunt criteriile de selecție, de participare?

Liana Vasilescu: Oricine. (SRS: “Ah, chiar oricine?”). Important este să aibă o colecție excepțională (râd împreună). Nu, exagerez. Se poate înscrie oricine și juriul rezolvă orice dileme, apropo de povestea asta. Există un site, am mai spus noi de el: www.dautor.ro, unde sunt toate detaliile înșirate așa, cu liniuță pur și simplu. În principiu trebuie să aduci o colecție nouă (sigur dacă ești prima dată orice colecție este nouă) și un concept. Să faci chestia asta înainte de deadline, care deși pare logic nu este cel mai simplu lucru și s-aștepți ce spune juriul. Juriul este atât de divers, este alcătuit din creatori și organizatori. (SRS: “Deci, trebuie să vii cu o colecție fizică, nu doar desenată.”)…da, trebuie să ai o parte din ea, cinci piese cu care trebuie să aplici. Ele trebuie să existe, pentru că desenul este o chestie foarte drăguță, dar s-ar putea să nu-ți iasă niciodată piesele (râde). Nu… și în rest, lucrurile sunt foarte simple.

Simona Ghiga: Trimiți cinci fotografii, fotografiile a cinci piese (Liana Vasilescu: “Da, în asta constă… și conceptul”)… și conceptul.

 

Colorful Emptiness by Adriana Díaz, Colombia:Spain

CRUSHED by Andra Lupu, Romania

IKIIKI by Kinga Horanyi Jewellery, Hungary

Tubular Collection by Ana Pina, Portugal

SRS: Cum va fi această ediție “Autor” care urmează acum în weekend, la final de săptămână?

Liana Vasilescu: Intensă.

SRS: Asta e clar, m-am lămurit după poveștile voastre, că e din ce în ce mai intensă și probabil c-o să fie cea mai intensă dintre toate, până acum.

Liana Vasilescu: De fiecare dată este cea mai intensă. Mie acum, deși este peste trei zile, e sambătă și duminică, mie mi se pare că e peste oră, pentru că sunt cam 1.425.000 de detalii (râde) de pus la punct. O să fie foarte frumos, pentru că sunt niște colecții superbe, niște oameni foarte interesanți pe care simți și îi înțelegi din mailuri. (Simona Ghiga: “Eu pot să confirm <<râde>>”). O să fie cafea și înghețată și croissante și muzică, deci lucrurile astea așa, care țin atmosfera, vibe-ul de weekend și de picnic urban (surâde). Ce să zic…

SRS: Înțeleg că este și un vot al publicului.

Liana Vasilescu: Există și un vot al publicului. Și e foarte iubit pentru că, publicul votează, iar unul dintre designeri va fi preferat de cei mai mulți. Șii partea bună pentru public, echilibrul balanței, unul dintre cei pe care l-au votat, pe designerul câștigător, va primi o piesă creată de acel designer (Simona Ghiga: “… prin tragere la sorți”)(SRS: ”Deci, nu numai publicul dă un premiu, practic și el dă un premiu…”). (Simona Ghiga: “Publicul primește pentru el.”) (râd împreună). (Simona Ghiga: “Publicul primește un premiu pentru el, e cu feedback…”)… exact. (SRS: “Deci, el dă un vot acolo pe bilețel dar primește un cadou, practic pentru acel vot… unul dintre cei”). Exact, da…unul dintre cei care au votat… și e foarte frumos, pentru că, în general, este o piesă lucrată pentru el, împreună cu designerul și sunt oameni care ajung poate pentru prima oară în atelierul unui designer. Întotdeuna au fost niște povești foarte frumoase. Uite, la Iza spre exemplu, au ales două piese ( Iza Vișoianu: “Au ales o geantă origami și o bijuterie tot origami, dar care nu au fost alese în același timp, vreo relație, una cu cealaltă.). O geantă făcute de Florian, de iubitul…

SRS: În acest vot al publicului intră practic și autorii români și autorii străini.

Liana Vasilescu: Absolut oricine.

SRS: Ce să spun, vă mulțumesc. Eu abia aștept să vină weekendul.

Invitatele: Vă mulțumim.

SRS: Așa că, Liana Vasilescu, Simona Ghica, Ioana Enache, Iza Vișoianu, vă mulțumesc că ați fost în această seară în studioul Smart FM și că ne-ați împărtășit poveștile frumoase, care au fost și care chiar urmează în weekendul acesta la târgul de bijuterie contemporană “Autor”.

Vă mulțumesc frumos!

Invitatele: Și noi mulțumim. Ne vedem curând.

SRS: Ne vedem în weekend.

Dragii mei, aici se încheie și această ediție a emisiunii “Artă prin gaura cheii”. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenția cu care ne-ați urmărit, vă aștept lunea viitoare, așa cum v-am obișnuit, cu o emisiune despre arte, despre “Artă prin gaura cheii”.

Sunt Steluța Roșca Stănescu și vă doresc o seară și o săptămână minunate!