Beatrice Wood apare pe lume într-o zi de 3 martie, în anul 1893, într-o familie foarte bogată și influentă din San Francisco. Primul Război Mondial, în timpul căruia câțiva artiști germani, români și francezi dau naștere mișcării DADA, la Cabaret Voltaire din Zurich, o prinde pe, de acum tânăra, Beatrice Wood în pline studii de actorie și artă. În Paris!

Violențele izbucnite deja în Europa și insistențele părinților îngrijorați, o determină însă pe aceasta să se întoarcă în America. Se stabilește în New York și, în următorii doi ani, își continuă cariera de actriță unde joacă nu mai puțin de 16 roluri. În acești doi ani frumoși și foarte activi îi întâlnește pe Marcel Duchamp, părintele artei conceptuale, și pe Henri-Pierre Roche. Devine foarte bună prietenă cu ei și împreună crează revista “The Blind Man”, revistă care este una dintre cele mai timpurii manifestări dadaiste din America.

Prietenia cu acești mari artiști se va transforma însă, în timp, într-un triunghi amoros. Henri-Pierre Roche se va inspira din complexitatea acestei iubiri și va scrie în 1956, nuvela “Jules et Jim”. Un film cu același nume a fost ecranizat în 1962, o adaptare a acestei nuvele.

Într-un cerc apropiat, alături de cei trei, îi mai găsim pe Man Ray, Francis Picabia, Constantin Brancuși, Isadora Duncan, precum și o familie de colecționari, Walter and Louise Arensberg.

Actrița, artistă în plină căutare, sensibilă și totodată extrem de comunicativă, provenind dintr-o familie extrem de bogată și foarte bine poziționată social, avînd astfel acces și influență în rândul colecționarilor de artă, devine un real sprijin pentru grupul de artiști din jurul ei, pe care îi ajuta cu mult altruism. Aceștia, asociați în majoritate mișcării dadaiste, au desemnat-o “Mama DADA”.

La 40 de ani se regăsește în pasiunea care îi va schimba viața: ceramica. Devine astfel unul dintre cei mai importanți artiști ceramiști din America. Iar la 90 de ani își scrie biografia și o publică sub titlul “I shock myself”, o carte în care veți găsi sensibilitate și candoare într-un destin caracterizat de neconvențional.

Întrebată: “Care este secretul longevitatii ei?”, Beatrice Wood răspunde mai în glumă, mai în serios: “ciocolata și bărbații tineri”.

Altfel, ea nu a fumat niciodată, nu a băut peste măsură și în partea a doua a vieții a fost vegetariană. A muncit în propriul atelier până în ultima clipă a vieții, Beatrice Wood plecând dintre noi la vârsta de 105 ani.