Bună seara, dragii mei! Din nou luni seară, din nou Steluța Roșca Stănescu vă spune bună seara, și-i dau startul unei noi ediții a emisiunii “Artă prin gaura cheii”. În această seară l-am invitat în studioul Smart FM pe un mai vechi prieten al emisiunii, Emil Ivănescu. Vom încerca să ne lămurească ce înseamnă Anuala de Arhitectură București 2017. Cu ce se ocupă această anuală de arhitectură?

Îți și spun bună seara Emil Ivănescu, bine ai venit in studioul Smart FM!

Emil Ivănescu: Bună seara și mulțumesc pentru invitație!

SRS: Așadar, dragii noștrii, rămâneți alături de noi pentru că vom avea și foarte multă muzică bună din playlist-ul Smart FM – “Un radio cu emoție”. 

Să fim creativi, să fim smart, să fim noi!

Anuala de Arhitectură București - INTERVIU cu Emil Ivănescu

by STELUȚA ROȘCA STĂNESCU | ARTĂ PRIN GAURA CHEII, la SMART FM

SRS: Așa cum spuneam, în studioul Smart FM, în această seară, se află arhitectul Emil Ivănescu, într-adevăr, un prieten mai vechi al emisiunii – “ Artă prin gaura cheii”. Îl prezentam în luna octombrie, anul trecut, atunci când a fost invitat, tot aici în studioul Smart FM, ca fiind arhitect, vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România – filiala București, lector în Universitatea de Arhitectură Ion Mincu – București, autor a două ediții ale Bienalei de Arhitectură de la Veneția. Dar iată, prezentarea mea de atunci nu era completă, pentru că Emil Ivănescu este și organizator și curator al Anualei de Arhitectură – București 2017. 

Emil Ivanescu, de cât timp de ocupi de această anuală?

Emil Ivanescu: Cam de opt ani… de aproape opt ani, cred. Ce se întâmplă? Anuala de Arhitectură este unul dintre cele mai vechi festivaluri, evenimente de arhitectură din țară. Am putea spune că cel mai vechi eveniment este Bienala de Arhitectură organizată de Uniunea Arhitecților din România. Prin două mii și ceva, Uniunea s-a împărțit în două zone: Uniunea Arhitecților și Ordinul Arhitecților cu rolul de a guverna, cumva, semnătura și tot ce înseamnă producția de arhitectură. Și atunci, a creat un eveniment care se cheamă “Anuala de Arhitectură“, care este un eveniment anual, scopul acestui festival a fost și este, în principal, de a mediatiza cele mai bune producții de arhitectură din București realizate de arhitecții bucureșteni cu un an în urmă, dar și în anul respectiv. El a debutat într-o perioadă de ușoară… sau finalul, cumva, crizei de la începutul anilor 2000, care s-a dezvoltat într-o euforie, în zona construcțiilor, foarte mare. Deci, primele semne vitale ale anualei au surprins “boom-ul” construit din anii două mii, până inclusiv, “crash-ul” în construcții. Am reușit, când am intrat în organizarea acestui eveniment, am prins momentul de cădere când toată piață a căzut… și știți, când zona construcțiilor cade și zona asta de evenimentele se duce ușor, ușor. Dar, prin eforturi susținute, am reușit să redresăm evenimentul, adică am reușit să-l ținem la standardele de dinainte de criză, ceea ce este foarte important… și să asigurăm arhitecților din București, o mediatizare și o prezentare a producțiilor lor, foarte bună… și care continuă și astăzi.

SRS: Aveam această întrebare pregătită pentru tine… da, știm că este un eveniment anual sau putem înțelege ușor, noi oamenii simpli, oamenii cu alte ocupații. Ne-ai răspuns deja, cu ce cuprinde acest eveniment.

Întrebarea următoare ar fi: Ce și-a propus atunci, această Anuală de Arhitectură – ediția 2017?

Nominalizare şi Premiul Wienerberger
Locuinte E+MS
Galați, jud. Galaţi, România
Autor: arh. Elena STOIAN / ShiftSpace
Colaboratori: structura: ing. Vasilica Petrescu
peisagist: ing. peisagist Mirela Dragos
colaboratori arhitectura: arh. Raluca Popa, stud arh Andrei Grigore, stud arh Raluca Primejdie

 “Resurse – Construind responsabil” – Tematica Anualei Arhitectură București 2017

Emil Ivănescu: Am să vă răspund cu o privire un pic din trecut, ca pe urmă, foarte rapid, să revenim la momentul de față. De vreo patru ani, evenimentul ăsta, pe care l-am… cumva, gândit strict profesional, pentru profesioniști… sunt, cumva, premiile de excelență în zona arhitecturii date de profesioniști arhitecți. În urmă cu câțiva ani, patru ani, ne-am deschis publicului larg  prin acest eveniment și am încercat prin el să scoatem toate aceste producții în spațiul public, pentru a fi văzute de cetățean. Și din cauză aceasta, ne-am dus în zone cu flux foarte mare de public. Cu alte cuvinte, de acum patru ani, formula în care organizăm acest eveniment are cumva două viteze: viteza – expoziția tradițională și viteza a două – impactul asupra, și cumva, educarea cetățeanului a ceea ce înseamnă arhitectura calității, care într-un fel sau altul este rară în România… dar, din ce în ce mai mult, începe să fie bună și la noi. La acestea două dimensiuni am mai adăugat o dimensiune foarte interesantă și anume, aceea de a construi ceva, adică, nu doar de a fi un simplu eveniment care trece, lasă niște premii și amprente materiale, dar, cumva, încercăm să rezolvăm o problemă mică, o problemă pe care alții n-au rezolvat-o. Și, de vreo trei ani, de când organizăm, am ajutat grădina Casei Universitarilor, care e-n buricul târgului, “Downtown”, am refăcut-o… am refăcut-o împreună cu diverse firme, cu buget foarte mic, dar ajutați de firme și împreună și cu Casa Universitarilor, am refăcut și am redescoperit niște lucruri îngropate… pentru că, Casa Universitarilor este foarte, foarte veche, e de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceste, de fapt, trei dimensiuni, le-am relocat și-n 2017. Tematica Anualei din 2017 este: Tema – “Resurse – Construind responsabil”. De ce această tematică? E o mare problemă… și la arhitecți, și la constructori, și la beneficiari. Vrei să faci, cu ghilimele, ceva frumos, vrei să faci ceva reprezentativ, te arunci la bugete și lucuri foarte mari, nu-ți cunoști de fapt propriile-ți limite. Și, a-ți înțelege care-ți sunt resursele, cum ți le manageriezi, cum lucrezi creativ și din puțin, reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale unei finalizări bune în orice domeniu, dar mai ales în construcții. Și atunci, o problematizare a acestei idei de resurse și de faptul că ești conștient de cât de puține sunt sau de cât de multe sunt (acum suntem în zona de cât de puține sunt), scoate niște concluzii foarte utile. Apropo de povestea asta, acum fac o paralelă, cumva, în istoria arhitecturii… și nu neapărat în istoria, cît momentul de față: portughezii, în construcții și-n arhitectură, au fost printre primii în Europa, care și-au conștientizat foarte bine ce resurse au (nu au foarte multe resurse, nu sunt mai bogați ca noi sau…), dar și-au dat seama cum poți să faci un lucru de foarte bună calitate într-o zonă destul de mică. Și atunci, de vreo 50 de ani, au avut niște arhitecți, care cumva, încurajați și de o cultură și de o atenție a publicului mai mare față de arhitectură, au creat o arhitectură capabilă să se adapteze unor condiții grele, dar o arhitectură, care în momentul de față, la nivel mondial, este pe firmament. În zona noastră de arhitectură românească, portughezii sunt o continuă zonă de influență… dar nu numai în România. E păcat că nu învățăm mai mult din treaba asta și asta e ceea ce noi dorim acum, la anuala aceasta, să discutăm. Și despre lucrurile acestea o să discutăm.
Casa Universitarilor Bucureşti – sursă foto: Facebook

SRS: Emil Ivănescu, prezent în studioul Smart FM, vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România – filiala București, organizator și curator al “Anualei de Arhitectură” – București 2017. Tocmai ne-ai spus, așa, în mare, cam ce cuprinde acest eveniment în ediția 2017. Recunosc că, în pauză, ai mai făcut niște completări. Te rog, reia-le, pentru că sunt foarte interesante chiar și pentru ascultătorii noștri.

Emil Ivănescu: Noi am atins mai multe lucruri și cu anuala aceasta, dar și cu anualele trecute, tocmai în ideea de a ne deschide cât mai mult publicului larg, dar și celorlalte specialități cu care noi lucrăm și care contribuie la fel de mult la realizarea unei bune arhitecturi. Și anume, pentru prima oară în România, acum trei ani, am înființat un premiu, un premiu oarecum simpatic, dar foarte real care se cheamă “Beneficiarul de Arhitectură”, și am premiat cei mai buni beneficiari de arhitectură. E foarte important beneficiarul, adică este… (SRS: Deci, vorbim de oameni obișnuiți care…)… am premiat, cumva, buna colaborare (SRS: Okay.). Și de la acest premiu al bunului beneficiar, ne-am extins anul acesta și la colaboratorii arhitecților, care sunt la fel de importanți… nu pot să construiești o casă bună dacă nu ai un inginer bun, un structurist bun, un constructor bun. Orașul, casa este suma unei sinteze între mai multe părți. Nu e doar arhitectul bun; este pe aceeași măsură, poate uneori chiar mai important beneficiarul, pe urmă constructorul și inginerii, și tot echipajul acesta, care înainte, în evenimentele noastre de arhitectură și nu numai (poate și ale lor), nu era luată în calcul acestă dimensiune cumulativă. Erau părți aruncate în acest eter al interacțiunilor de zi cu zi, și noi, acum trei ani, am început, primii în România, am început această… este o premieră, cumva, dar în adâncul gestului, care e formal… e o premiere, dai un premiu… dar în realitate, presupune recunoașterea unor interacțiuni și a unor elemente foarte importante. Nu poți să construiești frumos, dacă nu ai un client bun. Prin bun înseamnă un om… nu neînțelegător, un om inteligent care își dă seama că, ca să pui o cărămidă într-un fel, îl exprimă pe el. Și nu numai că-l exprimă pe el, dar afectează și orașul… cum vrea el să facă. În momentul când vom conștientiza că, orice gest pe care-l facem noi în oraș, nu numai că ne reprezintă pe noi, dar afectează și lumea din jur, de abia atunci o să avem un mediu construit bun, o arhitectură bună, lucruri de genul acesta. Nu vreau să zic în Occident acum, dar asta e realitatea, și numai în Occident… lucrurile acestea au fost cultivate de-a lungul zecilor de ani. Noi ne-am pierdut datorită unor probleme istorice… ne-am pierdut cultura bunului locuit, a comunității, și nu vreau să dezvolt comunitatea acum.

Premiul secțiunii „Arhitectura spațiului interior – permanent”
KANE World Food Studio
București, România
Autor: arh. Bogdan – Nicolae CIOCODEICĂ / Bogdan Ciocodeică
Colaboratori: David Maguet (concept restaurant), Kinga Tomos (identitate grafică), Christele Begoc (pictură perete), Atelier Ciprian Manda / 13x14 / OurDesign / Meșteshukar Butiq / Cristofaro Luce (mobilier și lumini personalizate)

SRS: Da, dar pe de altă parte în Occident, așa cum spui, nu este lăsat la întâmplare, hai să spunem, construcția unei case. Vorbim de niște reguli foarte simple, foarte clare, care, oricât de bun ai fi ca arhitect sau oricât de inventiv ai fi ca beneficiar, dom’le, nu poți să depășești regulile respective. Și-atuncea da, până la urmă, orașul arată cum arată sau satul, sau comuna, sau localitatea respectivă… și tu poți să te desfășori creativ, dar în niște limite.

Emil Ivănescu: Da, dacă în Occident ești apreciat de cum reușești să îmbini și să te menții într-un anumit context, în România, râzând așa, ești apreciat de cum poți să “escape”, să scapi de aceste… (râd împreună). Cred că este în orice domeniu treaba asta.

SRS: Emil Ivănescu, spune-mi te rog frumos, care este perioada de desfășurare a acestei “Anuale de arhitectură”?

Emil Ivănescu: Perioada este de aproape un an. Și de ce este aproape un an? Pentru că, este o expoziție constantă în spațiu public. Ea a început în iunie, spre mijlocul lui iunie, cu jurizarea, premierea de arhitectură, tot ce înseamnă zona asta cu epoleți, și urmează diferite workshop-uri care vor avea loc în spațiul public, cu intervenții în Grădina Universitarilor, iar refaceri, că mai avem de lucru acolo. Și apoi urmează acest traseu al expoziției prin diferite zone cu flux mare de oameni; tocmai să vadă oamenii lucrări bune, valoroase din București. Pe lângă asta, mai avem niște lucruri particulare, de fapt, nu neapărat niște lucruri, sunt de fapt niște evenimente și anume, anuala asta având… vă dați seama, are o sută și ceva de proiecte; sunt o sută și ceva de proiecte care au fost preselecționate, deci, ceea ce breasla spune că e bun, e o calitate bună. Aceste 100 și ceva de proiecte, le-am oferit spațiului public, orașului. Eh, noi acum, prin ediția asta, vrem să punem un pic accent pe două lucruri care definesc orașul european contemporan și anume, mobilitate, adică toată politica asta de mișcare în oraș: biciclete, mișcarea corporală, plimbatul, toate lucrurile acestea care umanizează un oraș. Bine, eu acum zic, cumva, mai sensibil că, nu e doar mobilitatea doar asta… dar asta e ceea ce definește un spațiu public bun (SRS: Deci, te referi la cele două tematici ale acestei anuale)… da, acele sunt două subtematici, cumva… (SRS: Vorbim de accesibilizarea întregii expoziții?). Accesibilizarea este alt lucru…deci, o data mobilitatea este mișcarea asta, a corpului, în spațiul public… și toate poveștile astea, bordurile înalte, celebrele… astea sunt niște elemente, niște lucruri care stopează de fapt mobilitatea. Un trotuar îngust… lucruri din astea minore, de fapt, îngreunează într-un oraș tot ce înseamnă mișcarea corpului… accesibilizarea înseamă altceva.

“Mobilitate, adică toată politica asta de mișcare în oraș: biciclete, mișcarea corporală, plimbatul, toate lucrurile acestea care umanizează un oraș”

SRS: Emil Ivănescu, organizator și curator al Anualei de Arhitectură – București. Rămăsesem la cele două tematici ale acestei ediții a Anualei de Arhitectură – București 2017, care erau accesibilizarea întregii expoziții și tururile “Arhitecturi pe bicicletă”. Deci, hai să ne lămurești, ce înseamnă aceste două teme, la ce se referă și cum se raportează proiectele la cele două teme puse acestei Anuale.

Emil Ivănescu: Accesibilizarea este legată de modul cum… sau dispozitivele prin care informații din spațiul public și nu numai pot fi recepționate și pentru persoanele cu dizabilități și persoane care sunt, cumva, în zona aceasta. Un oraș contemporan este un oraș al comunităților. Comunitatea are o definiție foarte largă, noi am avut câteva ediții cu această temă, și am ajuns cumva la zona aceasta… și este foarte important. Cele mai înalte și nobile spații de artă, și de cultură, și spațiile sociale în alte zone civilizate și europene accesibilizează orice informație, pentru că nu suntem singuri, suntem o diversitate de comunități, suntem o diversitate de oameni valoroși care produc, unii mai mult ca alții, dar produc și fiecare are dreptul să fie bine informat. Și atunci, aceste panouri pentru spațiul public (sunt în jur de 100 și ceva, 130 și ceva de proiecte) vor fi accesibilizate pentru această comunitate de persoane. Lucrul ăsta îl facem cu o asociație care se numește AMAIS. Este o asociație tânără făcută din arhitecți, tineri arhitecți, care împreună cu Asociația Nevăzătorilor și ale altor persoane, creează efectiv acțiuni pentru aceste tipuri de comunități și ajută să integreze mai bine, să se informeze… toată zona asta. Și atunci, noi împreună cu ei, o să accesibilizăm aceste panouri… ceea ce se întâmplă în Occident… iar, revin, model occidental.

SRS: Stai că trebuie să mă lămuresc. Deci vorbim despre o 100 și ceva de proiecte, cărora tu le spui panouri. Deci, proiectele astea la ce se referă, ce sunt?

Emil Ivănescu: Proiectele acestea sunt lucrările realizate de arhitecți, sunt fotografiile cu proiectele, de fapt, realizate: planurile, descrieri… efectiv, modul acesta de a prezenta prin printing (SRS: de a-și prezenta ideile)… de a-și prezenta o casă realizată sau un proiect realizat. Și atunci, anumite persoane nu pot să beneficieze de această informație urbană (SRS: Okay). Și atunci, trebuie găsite… și există, există diverse moduri, alfabetul braic… care îți facilitează… Eh, toate aceste moduri de comunicare, noi le vom aplica fiecărui proiect în parte. Și în momentul ăsta, pentru prima oară în cultura noastră de arhitectură,  Anuala asta din București, realizează asta în premieră, chiar pentru România, am putea spune. S-au mai accesibilizat spații, dar la nivelul foarte timid și mic. E bine că s-a făcut, e bine că s-a început.

Tururile arhitecturilor pe bicicletă

Cealaltă tematică, asta cu mobilitatea (SRS: adică, tururile arhitecturilor pe bicicletă)… da, da. Este iar, un fel de… nu știu, e o chestie nouă… nu neapărat tururile urbane care de la o vreme încoace, de vreo câțiva ani, au foarte mulți clienți doritori, dar asta arhitectură pe bicicletă, nu prea s-au făcut și noi vrem să prezentăm publicului larg obiectivele astea valoroase din oraș. Vom oferi biciclete, vom oferi ghizi specializați cu biciclete și vom face niște tururi foarte simpatice pe bicicletă; niște bicicliști pasionați de arhitectură contemporană.

SRS: Și ce obiective vor fi trecute în acest traseu?

Emil Ivănescu: Vor fi chiar obiectivele Anualei de Arhitectură. Și vom încerca, d-asta nu știu dacă vom reuși, chiar la diferite obiective la care se vor opri, să-i aștepte chiar arhitectul acolo și să vorbescă. Poate că arhitectul va fi chiar cu noi pe bicicletă. Oricum, cultura asta a bicicletei a prins și la noi de vreo zece ani sau de când…

SRS: Și aceste tururi cum vor fi organizate? Pleci tu așa cu harta în mână?

Emil Ivănescu: Nu, va fi totul foarte organizat. Ce se-ntâmplă? În alte părți există ghizi specializați de arhitectură. De exemplu, în Olanda, Italia Portugalia, Spania, Germania, pentru că au făcut gestul minimal de a investi într-o cultură de construit, au niște lucruri frumoase de arătat. Și atunci, sunt foarte mulți turiști care sunt curioși să se informeze despre lucrările contemporane, multe sunt foarte cunoscute. Și atunci, diferite entități organizează aceste tururi de arhitectură. La noi, în România, și în București mai mult, s-au organizat pe zonele astea centrale, cu istorie, cu toată povestea asta (noi suntem mai sentimentali, așa). Dar, noi vrem să facem ceva nou, ceva, adică să…nu nou, nu nou… vrem să ne deschidem către arhitectura contemporană, nouă, inovatoare. Acesta va fi obiectivul…

SRS: Și, dacă există printre cei care ne ascultă vreun doritor să participe la un astfel de tur… unde se înscrie, ce trebuie să facă?

Emil Ivănescu: O să vă anunțăm. Aceste tururi vor fi organizate în octombrie. Și atunci, poate facem un parteneriat și-l anunțăm împreună.

SRS: Și ele vor putea fi găsite și pe site-ul Anualei de Arhitectură care este… 

Emil Ivănescu: www.anuala.ro

SRS: Okay.

Casa Rotunda
Bucuresti, jud. Ilfov, România
Autor: arh. Carmen TĂNASE / ENTERPRISE A&D
Colaboratori: arh. Leonardo Rossi
ing. Alexandru Tanase
arh. Loredana Salavastru
arh. Mihai Burloiu
studiu istoric:arh. Valeriu Dragan

SRS: Stăm de vorbă cu Emil Ivănescu, suntem tot la emisiunea – “Artă prin gaura cheii” și vorbim despre Anuala de Arhitectură – București 2017. Emil, joia trecută a avut loc Gala acestei Anuale de Arhitectură – București 2017, ediția a 15-a, și-a avut loc la noul sediu al filialei București. Unde este noul sediu?

Emil Ivănescu: Noul sediu este în zona Parcului Cișmigiu, pe strada Sfântul Constantin, nr. 32. Este lângă Biserica Sfântul Constantin, să zicem așa, gard în gard cu Liceul bilingv Miguel de Cervantes. Este o casă… te așteptai, dacă zici Ordinul Arhitecților, te aștepți la nu știu ce fantasmagorie. Nu… este o casă interbelică o casă modestă pe care, nu știu, un investitor sau mai știu eu cine, ar fi dărâmat-o la prima clipire de sprânceană. Și, noi n-am făcut așa. A fost o competiție de arhitectură, după ce a fost cumpărată casa. Casa aparține unui arhitect interbelic destul de cunoscut, dar nu a avut pretenții mari…

Deci, este o casă simplă, domestică, ce exprimă o bună locuire a perioadelor interbelice, când încă mai era cultura asta a casei și-a locuitului. Și, am făcut o competiție de arhitectură, câștigător a fost biroul STAR – Iulia Stanciu, și s-a premiat proiectul unde s-a intervenit cel mai puțin pe existent. Nu ți-ar fi venit să faci asta, dar mesajul este foarte important aici. Primul lucru, noi vrem să demolăm, să schimbăm, să scoatem organele, să păstrăm epidermele, dar înăuntru să fie numai sticlă și nu știu ce. Dacă păstrezi ce a existat înainte… pentru că ce-a existat înainte era de mare valoare. Și nu neapărat o valoare din aceea imobiliaristică, dar o valoare efectivă a vieții normale. Eh, asta a fost cumva miza, ăsta a fost proiectul câștigător. Este o restaurare foarte frumoasă și o restaurare, așa, creativă a unei case domestice interbelice. Ăsta este sediu nostru. Iar Gala, pentru că…

SRS: Aș vreau să știu de ce se numește Casa Arhitecturii?

Emil Ivănescu: Casa Arhitecturii se numește, nu pentru că e nemaipomenit de frumoasă și nu mai vezi în tot universul un astfel de casă… nu. Pentru că, ea o să aibă o serie de activități de mediatizare și de informare asupra culturii și profesiei de arhitectură, acțiuni care vor fi dezvoltate în această casă. Și atunci am denumit această zonă de activități, a fost denumită Casa Arhitecturii. Orium, e mult mai ușor de spus. Până zici noul sediu al nu știu ce… adormi. Așa, Casa Arhitecturii (SRS: Deci, v-ați gândit la un nume practic.). E un nume practic și cultural în același timp.

Casa OAR București – sursă foto: Facebook

SRS: Deci, incepusem să spun că a avut loc, joia trecută, Gala Anualei de Arhitectură – Bucuresti 2017, unde ați lansat “București. Arhitectură. Un ghid adnotat”. Și ați deschis și expoziția “I’M UAU”, care bănuiesc că se află tot la noul sediu al filialei București al Ordinului Arhitecților, mai exact la casă Casa Arhitecturii din strada… 

Emil Ivănescu: Sfântul Constantin, nr. 32.

SRS: Hai să le luăm pe rând. Ce este “București. Arhitectură. Un ghid adnotat”?

Emil Ivănescu: Este printre primele lucrări – Ghid de Arhitectură din București. Este un ghid realizat de trei arhitecți foarte importanți de la noi și sunt efectiv descrise cu adrese, cu tot ce trebuie pentru un turist, cele mai cunoscute lucrări de arhitectură, și contemporane, dar și vechi, clasice să zicem. Și, anul acesta, noi am lansat ghidul în limba engleză, pentru că se impunea: sunt turiști, sunt o grămadă de… (SRS: Deci, e un gen de ghid al Bucureștiului, dar nu este un ghid turistic clasic, și cu muzee și așa, este doar un ghid al monumentelor de arhitectură.) …conține și monumente. E un ghid al arhitecturii de bună calitate care s-a făcut în trecut și care se face și astăzi. Bineînțeles, printre ele sunt monumente de toată lumea cunoscute. Adică, dacă-l achiziționați, veți afla de cine sunt făcute, în ce condiții… sunt construcții de arhitectură de care noi ne lovim zi de zi și acolo vom afla informațiile despre ele.

SRS: Ce este Expoziția “I’M UAU”, ce vedem în ea?

Emil Ivănescu: Expoziția aceasta este realizată, de fapt, de o grupare întreaga I’M UAU – IM UAU. De fapt, sunt niște studenți foarte creativi îndrumați de niște profesori la fel de creativi, unul dintre ei e foarte cunoscut, Iustin Baroncea, care, ce fac?!… utilizând elemente existente, refac, reciclează… și sunt tot felul de obiecte realizate din piese reciclate: de la jucării până la obiecte mai mari. Și toate acestea, aceste lucruri sunt expuse cu text frumos, explicate aici, în acestă expoziție.

SRS: Fiică-mea, cred că, va fi foarte încântată de această expoziție, adoră să facă obiecte din lucruri reciclate (râde).

Emil Ivănescu: Asta e ideea!

EXPO_AA17 – I’MUAU @ Anuala de Arhitectură – credit foto: Andra-Maria Mîndru – sursă foto: Facebook

SRS: Vorbeam despre Expoziția “I’M UAU” cu Emil Ivănescu, organizator și curator al Anualei de Arhitectură – București 2017. Cât timp este deschisă această expoziție cu lucrări din obiecte reciclabile?

Emil Ivănescu: Această expoziție “I’M UAU”, cred că o săptămână ține. Deja este deschisă de autori la Gala Anualei, adică pe 22 iunie a fost deschisă. Și mai ține câteva zile, pentru că este la sediu, la noi. După această expoziție o să urmeze alte expoziții.

SRS: Dacă vreți să vedeți, dragii mei, să vedeți această expoziție “I’M UAU” de la Casa Arhitecturii din strada Sfântul Constantin nr. 32, trebuie să vă grăbiți, pentru că mai sunt doar câteva zile, probabil, spre sfârșitul săptămânii.

Spune-mi te rog frumos, Emil Ivănescu, în toată această poveste a Anualei de Arhitectură, publicul are un cuvânt de spus, iși poate da cu părerea despre ceea ce faceți voi, arhitecții?

Emil Ivănescu: Bineînțeles… (râd împreună)… să nu facem asta (râde)? Tocmai, prin aceste tururi pe bicicletă, noi, la finalul tururului, o să invităm publicul, pentru că aici nu vrem să vină marii specialiști în viață. Vrem să vină oamenii iubitori de arhitectură, și nu numai curioșii, la sfârșit, fiecare votează ce obiect, ce casă, ce imobil, ce spațiu, intrare i-a plăcut mai mult. De asemenea, pe site-ul Anualei avem niște module de vot efectiv, și acolo adunăm… și de-acolo, niște voturi. În final, aceste voturi sintetizate vor da premiile publicului. Aceste premii ale publicului le vom finaliza în luna decembrie, la începutul lunii decembrie la o mare petrecere. În general, sunt niște petreceri jazz, niște seri de jazz, în care dăm aceste premii ale publicului și în același timp, acum, în decembrie, o să lansăm cataloagele Anualei de Arhitectură din 2015, inclusiv acesta din 2017.

SRS: Deci, dragii noștri, sunteți curioși, vreți să vă dați cu părerea, vreți să interacționați cu toate aceste lucrări propuse și premiate de Anuala de Arhitectură, puteți urmări toată această desfășurare a evenimentelor pe site-ul Anuala de Arhitectură, www.anuala.ro, unde, veți fi anunțați din timp, când se fac tururile ghidate pe bicicletă și absolut toate celelalte evenimente. Dar, sunt evenimente pe care vreau să începem acum să le trecem în desfășurător și să ni le explici tu ușor, ușor. 

Deci, am terminat cu Gala, ce urmează, care este programul în continuare?

EXPO_AA17 – I’MUAU @ Anuala de Arhitectură – credit foto: Andra-Maria Mîndru – sursă foto: Facebook

Emil Ivănescu: Urmează o serie de conferințe… de fapt, mai mult speech-uri. Sunt două lansări de carte foarte, foarte interesante… toate aceste evenimente, sunt 3 evenimente de fapt… au loc la Teatrul Apollo. Am făcut un parteneriat cu ei, cu cei de-acolo… și sunt aceste evenimente: una este o lansare de carte a Asociației Plus/Minus, foarte interesantă, analizează tipuri de învățământ de arhitectură.

SRS: Pe ce dată?

Emil Ivănescu: O dată… vă vom transmite. Apoi, este o carte lansată de Andrei Lacatuș, și împreună cu grupul Arhitext, care, de fapt, este o analiză a fondului industrial… Cum refacem fondul industrial? E o carte, tot așa… era nevoie de ea… plus dezbaterea aferentă. Pe urmă, o să fie în jur de două, trei zile de dezbatere cu membrii juriului, membrii care au jurizat acestă anuală, cu discuții pe tema asta, cu resurse. În general, membrii juriilor (noi nu am vorbit și cred că ar merita un pic) sunt arhitecți foarte, foarte tari.

SRS: Cine sunt?

Emil Ivănescu: Sunt mai mulți. Sper să nu mă încurc acum, că nu am lista. Sunt două secțiuni mari: e secțiunea de arhitectură construită și secțiunea de cercetări, carte de arhitectură și lucruri din acestea imateriale, care sunt foarte importante într-un domeniu creativ. În zona secțiunilor de arhitectură construită, președintele juriului este arhitectul Alexandru Beldiman – e unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți din România… foarte, foarte important. Apoi, avem niște invitați din străinătate foarte tari. Poate cel mai tare arhitect contemporan belgian, numele lui este Pierre Hebbelinck, are niște intervenții foarte interesante pe construcții vechi, adaosuri ultramoderne cu cărămidă, cu metal… foarte interesant, dar nu într-o notă din asta aiuritoare, ci într-o notă de foarte, foarte mult bun simț, și foarte moderne în același timp, ceea ce e foarte greu să faci. Apoi avem un invitat mai june, din Slovenia. În Estonia, în momentul de față, și în zona aceea baltică, se face o arhitectură de o incredibilă bună calitate, foarte modernă, foarte ingenioasă, nici nu zici că ești în nu știu ce parte a Europei. Și, el are o firmă foarte tare, tot așa, cu lucrări foarte multe pe zona de locuințe colective “housing”, dar și cu intervenții în spațiu urban. Apoi, un foarte mare arhitect ceh – Ivan Kroupa. El a mai venit în România, dar nu în calitate de membru în juriu. L-am invitat împreună cu Centrul Ceh, și le mulțumim pentru asta. Și mai avem un invitat, tot din România, din Miercurea Ciuc – Köllő Miklós, care e foarte cunoscut în zona asta de intervenții și arhitectură în lemn, intervențiilor foarte sensibile, lucrul cu materialele naturii, dar tot așa, în cheie modernă. Eh, asta e zona construită, juriile pe secțiunea construită. Pe zona asta de experimente, cercetări am invitat trei arhitecți foate cunoscuți, dar care toți sunt curatori și comisari, organizatori ai unor evenimente foarte importante de arhitectură din România. Unul este Georgică Mitrache, care este și Decanului Universității de Arhitectură Mincu, dar și organizatorul Bienalei de Arhitectură. Apoi este Oana Simionescu, care este arhitectul, curator, comisar al Bienalei de la Timișoara. Și-apoi este Tibi Bucșa, care este cel care a câștigat Pavilionul Românesc la Bienala de Arhitectură de anul trecut. Deci, numai lume de soi, de foarte bună calitate.

Juriul secțiunilor de arhitectură construită

Juriul secțiunea de cercetări

sursă foto: anuala.ro

SRS: Rămăsesem împreună cu Emil Ivănescu să vă spunem ce urmează ca evenimente și ca manifestări în această Anuală de Arhitectură a Bucureștiului, în acest an 2017. Deci, hai să vedem, urmează 28, 29, 30 iunie, în Grădina Casei Universitarilor, serile de filme UrbanEye. Ce fel de filme sunt?

Emil Ivănescu: Este o asociație, UrbanEye, care, de vreo câțiva ani, a început să organizeze un festival foarte bun de filme de arhitectură. Adică, filme care tratează subiecte ale spațiului construit, arhitecți și alte zone aferente. Și, constant, acestă asociație și grup au avut activitate, și i-am invitat la noi… de vreo trei ani, organizăm împreună, în cadrul Anualei, un eveniment care ține 3, 4 nopți, și Grădina Casei Universitarilor este gazda acestor filme (SRS: filme în aer liber). Vor fi filme în aer liber, vara, când e cel mai plăcut, într-o grădină, așa sălbatică, din buricul târgului… din centru (râd împreună).

SRS: Și, după filme… filmele sunt doar pentru arhitecți? 

Emil Ivănescu: Nu, nu, nu… Îmi pare rău ca nu am aici și filmele. Nu! Sunt filme care tratează spațiul construit: cartierul, viața de zi cu zi, dar unul din ele este și despre un mare arhitect, adică… (SRS: Sunt un fel de filme documentare, dar…) …documentare. Sunt documentare despre existența într-un oraș.

SRS: Și are acces și publicul larg la această serie de filme?

Emil Ivănescu: Da. Filmele acestea, festivalul acesta în cadrul Anualei este gratuit, este invitația noastră și bucuria noastră de a fi împreună cu cine își dorește, în grădină, seara la un film foarte, foarte bun sau la o serie de filme foarte, foarte bune. Ne bucurăm că, de trei ani, reușim cu grădina, staff-ul de acolo, să facem.

SRS: Deci, dacă vreți să urmăriți aceste filme și să intrați în atmosfera Anualei de Arhitectură – București 2017, serile de 28, 29, 30 iunie pune-ți-le-n program și vă veți întâlni cu organizatorii și cu toată lumea bună a arhitecturii, acolo-n Grădina Casei Universitarilor.

Ce urmează după filme?

Emil Ivănescu: După filme, urmează, efectiv, turul expoziției, proiectelor, dar în zonele acestea foarte populate. Adică zone, unele chiar comerciale, nu le-am… unele sunt zone, ceea ce numim noi spațiul public acum. Noi, înainte, organizam aceste expoziții în Centrul Vechi, era foarte interesant, trecea lumea, turiștii se uitau, noile soții își făceau poze în rochiile de mireasă acolo (SRS râde)…  adică, era acolo… astea sunt lucrurile amuzante, la care noi nu ne așteptam, efectiv. Bineînțeles, am identificat și alte locuri, și acum suntem, cumva, în încercarea de a organiza lucrul acesta, pentru că traseele acestea urbane nu sunt chiar așa de ușor de organizat.

Grădina Casei Universitarilor – Descoperiri inedite și proiect – Grădina Alfabet

SRS: Ce înseamnă Workshop – refacere Grădina Casei Universitarilor? În luna iulie ar urma o serie de workshop-uri? 

Emil Ivănescu: Da, da. Ele, de fapt, sunt niște invitații de a pune mână de la mână și de a face mici intervenții de… nu salvare, dar da, de refacere a anumitor zone din grădina asta.

SRS: Ce înseamnă invitații de a pune mână de la mână? Invitații pentru public sau între arhitecți?

Emil Ivănescu: Noi le direcționasem către studenți, adică cum am făcut până acum: cu îndrumători, cu niște oameni care și știu ce să facă. Vin câțiva studenți, cine dorește, și facem intervențiile astea, lucrări. Noi pe astea le-am făcut vreo doi ani, trei ani cred – din 2015. Am lucrat, nu numai cu arhitecți, dar și cu istorici, am descoperit lucruri care… am descoperit, de exemplu, fotografii de epocă ale regelui Carol în acea grădină. Acum, am făcut un fel de instalație existentă acolo, cei de la Casa Universitarilor sunt foarte mândri de treaba asta, și pe bună dreptate, ne-am bucurat și noi c-am găsit lucrurile acestea. Oricum, pe vremuri, grădina asta arăta cu totul altfel, dar am întâlnit oameni care locuiau în cartier și ne-au povestit cum arăta această grădină în perioada comunistă, în care-a arătat foarte bine. Am aflat tot felul de povești, zone… acolo era cultivată aia, cultiva… erau alea nu știu care… Eh, noi săpând și refăcând anumite alei, am descoperit alte alei foarte vechi, cred că din perioda interbelică.

SRS: Ce suprafață are grădina asta?

Emil Ivănescu: Nu știu să vă spun. E foarte mare. Nu știu, pentru că n-am stat… pentru că facem numai intervenții locale, neavând fonduri mari și nu știu ce, facem intervenții locale. De exemplu, în primul an am refăcut aleea principală și câteva alei secundare. În alt an, tot așa, am vrut să facem o alee și am descoperit niște alei foarte vechi, cu cărămidă din asta… foarte frumos, adică… și tot era ascuns în pământ… știți cum e, un fel de arheologie peisageră am făcut. Dar, nu am dorit să intrăm prea mult, că nu avem posibilitățile necesare. Toate aceste intervenții, le-am denumit generic “Grădina Alfabet”. De ce? Pentru că, am refăcut exact pe forma veche, am venit pe aceste suprafețe, am făcut un fel de graffiti-uri, cu diferite alfabete clasice ale culturii mondiale. Adică, dacă vrei sa știi să scrii în slavonă, vii și găsești, pe dalele de-acolo, alfabetul slavon; dacă vrei arabă, găsești acolo… și sunt foarte, foarte frumos făcute. Sunt făcute cu niște grafferi de ai locului, și tre’ să mai lucrăm la treaba asta cu alfabetul, pentru că a prins și trebuie să fie mai ochios, încă nu e foarte… Adică, am făcut alfabetele astea… egiptean, dacă vreți să traduceți un text de dragoste (râd împreună)… din limbajul egiptean, găsiți acolo literele…

SRS: Deci, cam când va fi finalizată toată această poveste?

Emil Ivănescu: Anul ăsta, anul ăsta încercăm, până în decembrie… le-am promis celor de acolo că facem treaba asta. O să facem și mobilier de stat, vrem să punem și o signalistică a diferitelor plante din zonă, pentru că, în mod paradoxal, deși nu s-a îngrijit nimeni foarte intens… pentru că, să ai așa o grădină mare, este un efort foarte, foarte mare. Totuși, plante valoroase (am vorbit cu un peisagist) s-au păstrat. Și nu-s neapărat plante să faci poze cu ele, dar pentru un specialist sunt foarte valoroase, sunt unele foarte vechi, chiar din secolul al XIX-lea. Și vrem să facem signalistica asta într-o grădină publică… e foarte importantă, că e cultura noastră. Vezi o plantă, afli despre ea.

SRS: Emil Ivănescu, există și niște premii, premiați ale acestei Anuale de Arhitectură – Bucuresti 2017?

Emil Ivănescu: Bineînțeles că există. Într-un fel, fără ele, nu prea exista evenimentul ăsta. Există mai multe categorii, secțiuni de fapt, care definesc toată profesia noastră, toată implicarea asta a noastră. Toate aceste premii, precum și arhitecții, îi găsiți pe site-ul nostru, pe www. anuala.ro, și sunt în jur de șase secțiuni. Adică, este secțiunea – Arhitectura Locuinței, unde o să vedeți cele mai frumoase locuințe din București în momentul ăsta, construite. Sunt două secțiuni, una de restaurare și una de reabilitări. În ultimii ani, apropo… fac o paradeză: în ultimii ani, multe proiecte de extindere, reabilitări, lucrul ăsta… intervenții pe existent. Și din acest mare ocean de lucrări de genul ăsta, sunt unele foarte bune… eh, le vedeți aici. Apoi, există arhitectură, secțiunea – Arhitectură Corporate. Și pe social, adică arhitectura asta de program foarte mare, iar în București, cel puțin, se construiește foarte mult pe zona asta, acum. Există secțiunea de amenajări de interior, unde tot așa, un ocean de proiecte. O să vedeți interioare foarte, foarte, foarte frumoase; sunt cele mai frumoase interioare. Și apropo, majoritatea evenimentelor de design și de arhitectură care se mai întâmplă în București, se adapă efectiv, de pe site-ul nostru. Deci, preiau și invită arhitecții și designerii să participe la evenimentul lor, așteptând acest eveniment al nostru. Astea ar fi secțiuni care (SRS: sunteți trendsetteri, cum se zice [râde])… nu, că e greu să fii trendsetter… noi furnizăm muniția. Noi suntem muniția “maker”… nu știu cum să-i zicem. Și pe urmă avem secțiunea asta… avem trei, sub umbrela unei singure secțiuni care se cheamă –  Experimente/ Cercetări de arhitectură. Avem proiecte din acestea de sertar, care sunt foarte importante. Avem carte de arhitectură, și asta e foarte important; și avem diplome de arhitectură în final, ca să încurajăm tinerii.

SRS: Când pot fi văzute într-o expoziție toate aceste lucrări sau nu le mai faceți expoziție și le găsim direct pe site. Cum este?

Emil Ivănescu: Online, le găsiți pe www.anuala.ro. În spațiu real, până în luna octombrie, o să le găsiți în Grădina Casei Universitarilor, alături de alfabet și toate poveștile astea le găsiți pe toate acolo, și pe urmă o să le vedeți prin diferite spații urbane din centrul Bucureștiului, dar și din zonele periferice… asta vrem, cumva, să câștigăm periferia.

SRS: Promite-mi că, îmi aduci aici, în studioul Smart FM, la emisiunea – “Arta prin gaura cheii”, pe toți cei șase câștigători de la Anuala de Arhitectură – București 2017. 

Emil Ivănescu: Cu mare bucurie, iți promit!

Platforma online anuala.ro –  informații vizuale și textuale despre construcțiile bucureștene de cea mai bună calitate

SRS: Emil Ivănescu, organizator și curator al Anualei de Arhitectură, despre care am vorbit toată această emisiune. Ne-ai dat toate detalii despre ce se întâmplă anul acesta, despre cum se întâmplă. Dar, Emil Ivănescu, explică-ne și nouă de ce este foarte importantă această Anuală de Arhitectură pentru București?

Emil Ivănescu: Este importantă, pentru că oferă o platformă gata făcută și-n engleză și în română, o platformă cu producția la zi de cea mai bună calitate din București. Pentru că, Anuala e la ediția 15, de 15 ani s-a făcut, dacă intri pe site-ul Anualei, și nu știu, te interesează să vezi un bloc sau o locuință colectivă de foarte bună calitate, un apartament bine gândit, o amenajare foarte bună, intri aici și vei descoperii cele mai pe bune lucrări făcute de, printre cei mai buni arhitecți de la momentul actual din București. Este o platformă, și-n același timp este o arhivă online de foarte mare valoare. Adică, să zicem că, dacă un cercetător bun, un antropolog ar vrea, nu știu ce, să analizeze despre orice spațiu, orice are legătură de construit, aici găsește absolut toate informațiile, și vizuale și textuale, despre ce s-a întâmplat în București de 15 ani încoace. Și nu este o arhivă… este o arhivă interactivă, este o arhivă foarte captivantă cu imagini de foarte bună calitate, și este o arhivă folosită, am înțeles, de foarte multă lume din afara domeniului nostru, cea ce ne-a bucurat foarte mult. Ne-au zis să arhitecții și în special cei care au câștigat fie nominalizări, fie premii că, au fost sunați tocmai pentru că erau acolo. Pentru că, a fi pe o platformă de genul ăsta cu asemenea tradiție, presupune și o prezență puternică pe internet. Și mereu când dai ceva, butonezi, dai de Anuala.

SRS: Pe acestă platforma online, aceasta arhivă, găsim toate proiectele selectate sau numai pe cele premiate?

Emil Ivănescu: S-ar putea să găsiți inclusiv studioul acesta, care este foarte frumos, amenajarea lui. Cred că a fost prezent acum un an sau… nu mai știu… cred că a fost… (SRS: Acum un an, că acum doi ani nu cred că exista.) …inclusiv clădirea în care se află, e posibil s-o fi predat arhitectul, adică proiectul. Găsiți absolut tot ce s-a creat calitativ bun în București, în momentul de față.

SRS: Vorbeam despre… sau nu știu, tot ce ne-ai povestit până acum, mi se pare un volum de muncă uriaș. Deci, cum pregătești toate aceste evenimente? Când…? 

Emil Ivănescu: Mă scol de dimineața (râd împreună)… adică, cu 2 ani înainte (SRS: se pare că, tu faci evenimente sau voi acolo, la Ordinul Arhitecților, lucrați tot anul pentru toate aceste evenimente… că nu țin o zi, două, trei, cinci, ci văd că se întind pe niște săptămâni, pe niște luni). Da, chiar dacă se întind, intensitățile sunt diferite, adică intensitatea mare este acum în iunie, pe urmă sunt lucrurile care vin ușor și se finalizează la sfârșitul anului. Te organizezi, pentru că trebuie să… adică, menirea e în cazul ăsta, este să mediatizezi cât mai bine sau cât poți tu mai bine calitatea arhitecturii din București, în cazul Anualei. Și, când vezi că se întâmplă atât de multe lucruri neplăcute, te înrăiești. Și atunci, unii se înrăiesc negativ, alții pozitiv, cum suntem noi, în sensul că devenim, așa, monștri în a face lucruri lungi, mari, pentru cât mai multă lume. Cumva, nevoia asta de a vorbi cât mai mult despre arhitectura contemporană românească, despre producția noastră, ne face să ne luptăm, să găsim fonduri, să aducem parteneri, să-i convingem… lucruri de genul ăsta. Le faci, trebuie din timp… știi prea bine.

SRS: Am vorbit despre ce se întâmplă anul acesta, am vorbit despre ce s-a întâmplat în anii trecuți. Crezi că există, în acest moment, posibilitatea să ne povestești și ce se va întâmpla anul viitor sau ce idei aveți pentru anul viitor?

Se pregătesc… când lansați voi, spre exemplu, concursul de proiecte, la ce dată?

Emil Ivănescu: Ce se întâmplă… fiind organizat de 15 ani, toată lumea știe, din breasla noastră, că, e undeva prin iunie, mai, te sună ei și te dojenesc: – Dar n-ați dat drumul? Este o chestie împământenită, sunt anumite lucruri, strămoșești (râd împreună); (SRS: Deci, în luna mai a anului, se dă drumul la concurs, la urcarea pe online a proiectelor.). Online-ul este mai târziu, adică, după ce se dau premiile, după ce facem toată zonă asta (SRS: în sensul de formular) …da, da. El este, cumva, fie din luna mai, iunie (SRS: Și temele, când le stabiliți?). Temele le stabilim c-un an înainte (SRS: Deci, le-ați stabilit deja?). Nu vreau să vă zic, nu vreau să vă zic că, ce se întâmplă… e un pic mai complex, nu ține de eveniment. Ordinul Arhitecților trece printr-un proces de restructurare și reformare… e necesar tot procesul ăsta, trebuie schimbate anumite lucruri. Și, lucrurile astea se vor întâmpla sub o formă sau alta. Și atunci, cumva, va trebui să trecem de acest moment care este foarte important, inclusiv partea de organizare, și pe urmă dăm drumul la lucruri, mai departe.

Noul MNIR
București, România
Autori: arh. Răzvan Florian BÂRSAN – Autor, arh. Dana TUDOR – Autor, arh. Dragoş NĂSTASE – Autor, arh.int. Cristina POSTU – Autor, arh.int. Catălina SIMION – Co-autor, arh.int. Iulia GHIŢĂ – Co-autor, arh. Simona DINESCU – Co-autor, arh. Monica CREŢU – Co-autor / Răzvan Bârsan + Partners
Colaboratori: arh. Radu Rechiţeanu
arh. Ionel Pasmangiu
arh. Lavinia Cochină
arh. restaurare Ruxandra Nemţeanu

SRS: Emil Ivănescu, totuși, această Gală a Anualei de Arhitectură – București 2017, nu a avut loc numai în Casa Arhitecturii nou inaugurată, v-ați extins puțin și la vecini.

Emil Ivănescu: Da, și le mulțumim foarte, foarte mult. Vecinii înseamnă, Liceul Teoretic Bilingv “Miguel De Cervantes”. Casa noastră este o casă domestică, în care probabil au locuit o familie sau două familii. Evenimentul ăsta “Anuala” aduce pe puțin la Gală, pe puțin 300 de persoane, lăsând la o parte expoziția și tot ce ține… și atunci, am propus o colaborare liceului și doamnei directoare (și mulțumim foarte, foarte mult). În grădina liceului, care e foarte aproape de spațiul nostru, am realizat întregul eveniment. E o zonă, un spațiu unde nu te-ai aștepta să ții o gală, dar tocmai asta e interesant, cum transformi un loc care nu-ți zice nimic, în care…. apropo, îți zice ceva: că, dacă ești profesor, îți parchezi acolo mașina, e un loc în care se parchează mașinile. Eh, uite, dintr-un loc din ăsta, cumva, periferic, am făcut exact elementul esențial al unui eveniment foarte mare de arhitectură: gala, premiile. Și, mulțumim foarte mult liceului pentru colaborarea asta. Am venit și noi cu ceva, n-am fost așa, fără, și împreună, la inițiativă cu doamna directoare, am făcut… de fapt, nu că l-am făcut, suntem acum în proces de realizare, a unei competiții de graffiti pentru elevi. Și ce-am făcut, am găsit, tot așa, niște zone din spatele spațiilor de joacă, terenul de baschet, niște zone neutilizate, am făcut niște mici intervenții, de fapt, niște table din astea de graffiti foarte interesante pentru copii, și pe astea, anual, o să facem un fel de festival de graffiti. Și noi îi ajutăm și cu intervențiile, dar și cu competiția în sine. Și, deja, a avut avut loc o întâlnire cu elevii, au fost foarte entuziasmați, ei voiau și alte locuri…. profesorii ziceau: – Nu, acolo n-aveți voie (râd împreună)… ei: Nu, nu nu… (SRS: Este vorba doar despre elevii din Cervantes). Da… dar ce e interesant este că, în Liceul “Cervantes” și nu numai, activează grupurile acestea de învățământ prin arhitectură, este grupul de arhitectură, care are câțiva profi pe-acolo, și ei au niște proiecte foarte interesante pentru liceeni. Deci, clasa asta de arhitectură sau de formare prin arhitectură a fost foarte bine activată prin intervenția noastră cu toată povestea asta cu “Anuala”, și, cumva, am interacționat interesant. E o colaborare foarte plăcută pe care ne-o doream de foarte mult timp… de fapt, de când am luat casa, am zis: – E interesant, e liceul, sigur va trebui să facem ceva interesant, să le propunem. Și noi îi invităm pe ei la noi, chiar elevii s-au bucurat că le-am dat niște spații… dar încă n-am făcut. Le-am dat niște spații pentru niște evenimente de-ale lor. Vom vedea. Toată treaba asta este o colaborare nouă. Am început-o noi cu “Anuala”, o continuăm acum cu festivalul ăsta de graffiti… festival între noi, acolo… între vecini. Să vedem pe urmă cum va evolua.

SRS: Emil Ivănescu, arhitect, vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România – filiala București, organizator, curator al Anualei de Arhitectură – București 2017, îți mulțumesc pentru toate aceste detalii și pentru participarea în emisiunea “Artă prin garua cheii”.

Emil Ivănescu: Îți mulțumesc și eu, și o să vin cu echipa de câștigători!

SRS: Sunteți așteptați! Chiar, cred că ar fi foarte interesant să auzim fiecare premiat cum își descrie și ce spune despre proiectul lui și să aflăm, efectiv, proiectele respective la vremea aceea. 

Dragii mei, aici se încheie și această ediție a emisiunii “Artă prin gaura cheii”. Vă reamintesc că, înregistrarea emisiunii din această seară o veți putea găsi, începând de mâine după-amiază, pe saitul smartfm.ro, secțiunea Podcast. Nu uitați să intrați și pe site-ul artapringauracheii.ro, unde, la secțiunea CalendART, veți găsi cam 90% din evenimentele artei vizuale bucureștene. Zi de zi, puteți să vă ocupați fiecare seară cu cîte ceva interesant.

Sunt Steluța Roșca Stănescu, vă mulțumesc că ați fost alături de noi și vă urez o săptămână și o seară minunate!

Pentru eveniment și activități artistice din București, vă invităm să consultați CalendART-ul.

Vezi CalendART